Scrisori de acasă

Unei inimi Nu ți-am scris demult. Ah, suflete al meu. Oare, mai aștepți scrisori de la mine ? Am uitat să scriu. De mână. De dragoste. De bucurie. De viață. Știi, se zice că în lumea noastră e un fel de carantină. Stăm cu toții în casă. Bem ceai, privim televizorul, ne temem să murim.... Citește în continuare →

Jocuri

Ne jucăm. De-a ce vrei tu. Poate chiar de-a nimic. E și acesta un fel de joc. Unde ne prefacem că știm totul: reguli, strategii, timpuri limită, sensuri.⁣⁣⁣⁣Și mi-e greu să joc cu cărțile pe față. Sincer și vulnerabil. Rațional și echilibrat. Frumos chiar. Demn. ⁣⁣⁣⁣O să mă întrebi de ce. O să tac. O... Citește în continuare →

Un început de bujor

Nu știu cum alții, dar eu învăț foarte multe de la flori. De exemplu, bujorul e un învățător al răbdării și al puterii. Cum să ții așa grațios o lume întreagă în suspans? Cum să înflorești cu pași modești, dar să fii atât de deschis la coacere ? Iar parfumul, ah, parfumul lui îl am... Citește în continuare →

Povești despre flori-tinere

Și dacă s-ar termina toate cuvintele din lumea asta, ți-aș dărui inima mea. Așa slabă și schiloadă cum este. Are și ea, undeva în adâncurile ei, o inimă. Inima are inimă. Ea știe cum este să iubești. Cu adevărat. Deseori, inima are doar minte. Uneori, are doar iubire. Alteori, știe cum să le integreze pe... Citește în continuare →

Magdalena Marandiuc, de profesie Om și profesoară

Profesoara de franceză de la Caragiale, care seamănă creativitate, hărnicie, simplitate, omenie și dragoste pentru educație. Vă invit, în acest interviu, s-o cunoașteți și din alte perspective. Lectură cu sens să aveți! Cine este, dna Marandiuc, pe lângă director-adjunct pentru educație și profesoară de franceză? Sunt un om, care încearcă să treacă prin viață frumos.... Citește în continuare →

O copilărie petrecută în cerul rezidit pe pământ – „Tatăl meu, preotul care s-a urcat la cer” de Constantin Virgil Gheorghiu.

„Lectura este pentru omul contemporan un viciu sau o osândă. Cetim ca să trecem examenele, ca să omorâm timpul sau cetim din profesiune. Lectura ar putea implica şi funcţii mai nobile. Lectura ar putea fi un mijloc de alimentare spirituală continuă - nu numai un instrument de informaţie sau contemplaţie estetică. Să luăm un exemplu.... Citește în continuare →

Povestea unui om într-o pădure

Pădurea are ochii verzi și respiră a începuturi. Într-o zi, o să mă pierd prin tot verdele ei sălbatic. Voi aștepta să mă cauți, să mă strigi, să mă urli, să mă reîntorci. Să-mi fie iar comod, ușor, în siguranță. Știi tu, ca înainte. Și o să te aștept așa, fără să-mi asum propria pierdere... Citește în continuare →

Părintele Iov (Vadim Cristea) – monahul care te învață arta de a trăi frumos

Părintele Iov (Vadim Cristea), 2015, în cabinetul de Educație Creștin Ortodoxă, L.T. I. L. Caragiale, Orhei Așa l-am văzut prima oară, în clasa X-a. Ne aștepta. Își aștepta discipolii la ora de Educație Creștin Ortodoxă. Cu dragoste. Pentru că altfel nu poți preda această disciplină. Atitudinea prietenească și caldă mi-a trezit curiozitatea pentru cunoaștere, setea... Citește în continuare →

Ca păsări ce zboară

Metafora s-a supărat pe mine. Și eu pe ea. M-am supărat pe multe cuvinte. Și ele, sărmanele, s-au cam fâsticit, s-au blocat, s-au făcut mici și neînsemnate. S-au pierdut în amestecul meu de credință și necredință. Și tot încercam, vorba filisofului - să dau un răspuns acestei lumi. Forțam și aveam pretenții mari. De la... Citește în continuare →

12 rochii

Într-un dulap stau aranjate, așteptându-și rândul, niște rochii. Fiecare rochie e diferită și unică. E altfel. E anume așa cum ar putea fi doar acea rochie. Da, toate sunt rochiile mele. Care le-am moștenit, care le-am ales singură, care mi-au fost cusute la ocazii speciale, care le-am primit în dar, care le-am mai găsit pe... Citește în continuare →

„Doamne, eu ştiu că undeva şi temniţa asta are o inimă. ” Ce am învățat de la mărturisitorii credinței ortodoxe, foști deținuți politici ai sistemului comunist ?

Nici un cântec alb nu vinefâlfâind pe cercu o stea si pentru tine,Lerui, Doamne, LerR. Gyr, Colind ceresc Colind pentru foștii deținuți politici, LS Iași, 2019 Niciodată nu m-aș fi gândit pe unde mă vor duce pașii în anii de studenție. Am trăit o experiență care nu se învață nici într-o facultate. DA, cred că... Citește în continuare →

WordPress.com.

SUS ↑