Întrebările ne dezbracă de certitudinile personale și ne invită să gândim. Există întrebări ale căror răspunsuri se lasă deslușite odată cu trecerea timpului și cu desfășurarea anumitor evenimente. Există răspunsuri, care se lasă găsite după o suficientă trudă intelectuală. Altele, care se deschid doar cu prețul unei dedicări necontenite. Dar, mai există și întrebări ale… Citește în continuare Întrezăriri prin lumina noului stil moral promovat de sociologul român Ernest Bernea
Studenția. Întredeschideri, lumini și cugetări
Iunie, 2021 La finele celui de-al doilea an de studii universitare, îndrăznesc să-mi înșirui reflecțiile cu privire la perioada de Studenție. Sper și cred ca acest text să invite la gândire și simțire. Să ne pună în contact cu întrebările: Ce ar fi bine să învățăm din această perioadă tranzitivă spre maturitate, dincolo de materiile… Citește în continuare Studenția. Întredeschideri, lumini și cugetări
Sincerități și urări de Ziua Profesorului
Un profesor bun este o mare tăcere. Îl cunoști după apele adânci și după țesătura fină a inimii. A transmite cunoașterea înseamnă a transmite viața. De la început, verdele vieții, care încă-i o umbră ce se va vedea pe sine însăși, mai târziu. În deplină deschidere și manifestare. A-ți vedea omul din tine este o… Citește în continuare Sincerități și urări de Ziua Profesorului
Pasărea de veghe a neamului nostru – Limba Română
În tihna albastră a serii se aude murmurul cuvintelor. Mă închin în fața tăcerii. Rog liniște. Să le aud. Să o aud. Adâncile tăceri odihnitoare viază de-a lungul nimicniciei mele. Mă las cuprinsă. Aud stelele și munții, apărătorii cuvintelor noastre. Cuvintele… Mi-e frică să nu le rănesc. Ce odă le-aș putea închina, ce cânt le-aș mai… Citește în continuare Pasărea de veghe a neamului nostru – Limba Română
Rugă pentru România de la un ostaș tânăr
Text scris în cadrul Concursului de Creație Literară Serbare Putna 150 „Să treci desculț dimineața Prin iarba verde de-acasă Cu lanțul de rouă la glezne – Iată ce este Patria!” (G. Vieru) În zorii zilei, iată, voi pregeta a-ți scrie. Nu pentru că mi-e uscat condeiul, ci simțirea seacă-mi e. Voi dălțui-n cuvânt, până când… Citește în continuare Rugă pentru România de la un ostaș tânăr
La pas prin Copoul primăvăratic
Reînnoirea poate fi obervată în orice pădure, câmpie, parc, curte. Iar, uneori, chiar și în inima omului. Primăvara ne invită la freschețea spiritului. La mirare. La prospețime. Asumarea acestei reveniri, uneori, ne costă prea mult... Timp. Vă invit la o plimbare prin verdele și prin mirarea Copoului, care ne împărtășește bucuria lui A fi. Bucuria… Citește în continuare La pas prin Copoul primăvăratic
Emilian-Galaicu Păun. Cărți de luat BAC-ul.
Emilian Galaicu-Păun - poet, prozator, eseist, traducător, editor român din Basarabia și editor-șef al editurii Cartier din Chișinău (n. 22 iunie, 1964). O personalitate complexă și discretă, deopotrivă. Se plimbă în ritmuri perseverente prin lumea literaturii, întrebător și cugetător la cele înalte. Or, în această cunoaștere nu se ivește existența unei stații terminus. Plinătatea se… Citește în continuare Emilian-Galaicu Păun. Cărți de luat BAC-ul.
Lasă primăverile să fie.
Te rog, lasă primăverile să fie. Ele știu să ne mângâie. Să ne renască. Să ne mire. Să ne iubească. Doar lasă-le să fie. Observă. Te rog deschide ochii și vezi. Ascultă frumosul ce cântă. Ascultă liniștile izvorâte din firul de iarbă, din flori și din copaci. Din cer și din pământ. Din cântul îndrăzneț… Citește în continuare Lasă primăverile să fie.
Despre muguri și oameni
Desculț, cu tălpile albe și cu ochi de albăstrele neivite, a început să-și țese rochia. Grăbită, dar și fără pic de grabă în același timp. Determinată, frumoasă, verde. Lacrimile-i sunt încă reci și rouă se lasă îngândurată pe firele subțiri. Îngheață, dezgheață, îngheață, dezgheață. Dar, iarba aceasta a noastră nu se supără nicicând. S-a înfipt… Citește în continuare Despre muguri și oameni
Uși, chei și flori uscate
Ușa asta mă doare. Încrețită ca un om bătrân, care n-a înțeles nimic despre viață. După ușă, nimeni nu știe ce se află. Doar vânturile reci au mai vizitat casa aceasta. Vânturile și gândurile. Lacăt, lacăt, lacăt. Oare, cheia am pierdut-o prin câmpii, pe dealuri, prin băltoace, prin cerurile mele mici și mari, în care… Citește în continuare Uși, chei și flori uscate
Fericirile unui profesor
Care sunt fericirile unui profesor? Câte sunt ele? A ce miros? Ce culoare au? Sună a foșnet, a galben? Sau poate a primăvară, a înfloriri? A început de alb, a crivăț proaspăt? Cine mai stă acum, să numere anotimpurile și fericirile unui profesor ? Cine se așează, măcar așa, din toamnă-n toamnă, la o masă… Citește în continuare Fericirile unui profesor
Oglindirea duhovnicească a florilor
Ce-mi povestiți, de această dată, florilor? Felurite sunteți, precum oamenii dintotdeauna. Vă rodește pământul, dar vă călăuzește înălțimea cerului. Între cer și pământ nu-i decât simplitatea și frumusețea voastră. Năzuința firească spre lumină. Nimic mai mult. Creșteți cu rădăcinile în cer. De acolo ne-ați fost trimise spre a cunoaște curăția lăuntrică și munca duhovnicească. Această… Citește în continuare Oglindirea duhovnicească a florilor
Aurelia Obreja 