Fericirile unui profesor

Care sunt fericirile unui profesor? Câte sunt ele? A ce miros? Ce culoare au? Sună a foșnet, a galben? Sau poate a primăvară, a înfloriri? A început de alb, a crivăț proaspăt? Cine mai stă acum, să numere anotimpurile și fericirile unui profesor ? Cine se așează, măcar așa, din toamnă-n toamnă, la o masă... Citește în continuare →

Oglindirea duhovnicească a florilor

Ce-mi povestiți, de această dată, florilor? Felurite sunteți, precum oamenii dintotdeauna. Vă rodește pământul, dar vă călăuzește înălțimea cerului. Între cer și pământ nu-i decât simplitatea și frumusețea voastră. Năzuința firească spre lumină. Nimic mai mult. Creșteți cu rădăcinile în cer. De acolo ne-ați fost trimise spre a cunoaște curăția lăuntrică și munca duhovnicească. Această... Citește în continuare →

Copilul interior și nevoia profundă de siguranță

Există teorii care spun că fundamentul psihic al fiecărui om este construit din experiențele trăite cu propria mamă. Zidirea realității psihice a început din momentul în care erai embrion, în pântecul celei care te-a adus pe lume. Alte studii zic că, totul începe mult mai devreme, când părintele își proiectează propriile reprezentări despre copil: cum... Citește în continuare →

Scrisori de acasă

Unei inimi Nu ți-am scris demult. Ah, suflete al meu. Oare, mai aștepți scrisori de la mine ? Am uitat să scriu. De mână. De dragoste. De bucurie. De viață. Știi, se zice că în lumea noastră e un fel de carantină. Stăm cu toții în casă. Bem ceai, privim televizorul, ne temem să murim.... Citește în continuare →

Jocuri

Ne jucăm. De-a ce vrei tu. Poate chiar de-a nimic. E și acesta un fel de joc. Unde ne prefacem că știm totul: reguli, strategii, timpuri limită, sensuri.⁣⁣⁣⁣Și mi-e greu să joc cu cărțile pe față. Sincer și vulnerabil. Rațional și echilibrat. Frumos chiar. Demn. ⁣⁣⁣⁣O să mă întrebi de ce. O să tac. O... Citește în continuare →

Un început de bujor

Nu știu cum alții, dar eu învăț foarte multe de la flori. De exemplu, bujorul e un învățător al răbdării și al puterii. Cum să ții așa grațios o lume întreagă în suspans? Cum să înflorești cu pași modești, dar să fii atât de deschis la coacere ? Iar parfumul, ah, parfumul lui îl am... Citește în continuare →

Povești despre flori-tinere

Și dacă s-ar termina toate cuvintele din lumea asta, ți-aș dărui inima mea. Așa slabă și schiloadă cum este. Are și ea, undeva în adâncurile ei, o inimă. Inima are inimă. Ea știe cum este să iubești. Cu adevărat. Deseori, inima are doar minte. Uneori, are doar iubire. Alteori, știe cum să le integreze pe... Citește în continuare →

Magdalena Marandiuc, de profesie Om și profesoară

Profesoara de franceză de la Caragiale, care seamănă creativitate, hărnicie, simplitate, omenie și dragoste pentru educație. Vă invit, în acest interviu, s-o cunoașteți și din alte perspective. Lectură cu sens să aveți! Cine este, dna Marandiuc, pe lângă director-adjunct pentru educație și profesoară de franceză? Sunt un om, care încearcă să treacă prin viață frumos.... Citește în continuare →

O copilărie petrecută în cerul rezidit pe pământ – „Tatăl meu, preotul care s-a urcat la cer” de Constantin Virgil Gheorghiu.

„Lectura este pentru omul contemporan un viciu sau o osândă. Cetim ca să trecem examenele, ca să omorâm timpul sau cetim din profesiune. Lectura ar putea implica şi funcţii mai nobile. Lectura ar putea fi un mijloc de alimentare spirituală continuă - nu numai un instrument de informaţie sau contemplaţie estetică. Să luăm un exemplu.... Citește în continuare →

Povestea unui om într-o pădure

Pădurea are ochii verzi și respiră a începuturi. Într-o zi, o să mă pierd prin tot verdele ei sălbatic. Voi aștepta să mă cauți, să mă strigi, să mă urli, să mă reîntorci. Să-mi fie iar comod, ușor, în siguranță. Știi tu, ca înainte. Și o să te aștept așa, fără să-mi asum propria pierdere... Citește în continuare →

WordPress.com.

SUS ↑