Rugă pentru România de la un ostaș tânăr

„Să treci desculț dimineața Prin iarba verde de-acasă Cu lanțul de rouă la glezne – Iată ce este Patria!”   (G. Vieru) În zorii zilei, iată, voi pregeta a-ți scrie. Nu pentru că mi-e uscat condeiul, ci simțirea seacă-mi e. Voi dălțui-n cuvânt, până când Însuși Cuvântul va binecuvânta cioplirea de pe astă foaie. Binecuvântează, Doamne,... Citește în continuare →

Scrisori de acasă

Unei inimi Nu ți-am scris demult. Ah, suflete al meu. Oare, mai aștepți scrisori de la mine ? Am uitat să scriu. De mână. De dragoste. De bucurie. De viață. Știi, se zice că în lumea noastră e un fel de carantină. Stăm cu toții în casă. Bem ceai, privim televizorul, ne temem să murim.... Citește în continuare →

Scrisoare Centrului de Tineret Orhei

Mă tot gândeam ce să-ți scriu, cum să-ți scriu, despre ce să-ți povestesc, pentru ce să-ți mulțumesc. Cuvintele zbuciumate și entuziaste nu se puteau liniști pe foaie. Oare, de ce ? Prea multe trăiri ? O adolescență trăită împreună ? Oameni dragi pe care mi i-ai dăruit și pe care îi am alături ? Schimbările... Citește în continuare →

Scrisori către mine

Bună ziua, am intrat să-mi scriu. Ce amuzant. Ce poți să-i scrii unui om, pe care nu-l prea cunoști? Ce să-ți scrii ție? Ce? Și dacă m-aș cunoaște, tot o necunoscută aș rămâne. Pentru că omul. Pentru că dincolo de carne și oase. Pentru că nu înțeleg încă. Mă doare, mă bucură, mă crește. v... Citește în continuare →

WordPress.com.

SUS ↑