Text scris în cadrul Concursului de Creație Literară Serbare Putna 150 „Să treci desculț dimineața Prin iarba verde de-acasă Cu lanțul de rouă la glezne – Iată ce este Patria!”   (G. Vieru) În zorii zilei, iată, voi pregeta a-ți scrie. Nu pentru că mi-e uscat condeiul, ci simțirea seacă-mi e. Voi dălțui-n cuvânt, până când… Citește în continuare Rugă pentru România de la un ostaș tânăr

Mă tot gândeam ce să-ți scriu, cum să-ți scriu, despre ce să-ți povestesc, pentru ce să-ți mulțumesc. Cuvintele zbuciumate și entuziaste nu se puteau liniști pe foaie. Oare, de ce ? Prea multe trăiri ? O adolescență trăită împreună ? Oameni dragi pe care mi i-ai dăruit și pe care îi am alături ? Schimbările… Citește în continuare Scrisoare Centrului de Tineret Orhei

Îți scriu acum, profesorule, o scrisoare. Cine ai fost în viața mea? Sau, mai bine zis, cine rămâi a fi în viața mea ? Am căutat răspunsurile mult timp. Le-am căutat peste tot. În caietele unde încercam sârguincios să desenez primele litere, în primele emoții de om cu rucsacul în spinare, în frunzele galbene de toamnă,… Citește în continuare Scrisoare profesorului de mâine – „Cheia transformării este la tine”

Bună ziua, am intrat să-mi scriu. Ce amuzant. Ce poți să-i scrii unui om, pe care nu-l prea cunoști? Ce să-ți scrii ție? Ce? Și dacă m-aș cunoaște, tot o necunoscută aș rămâne. Pentru că omul. Pentru că dincolo de carne și oase. Pentru că nu înțeleg încă. Mă doare, mă bucură, mă crește. v… Citește în continuare Scrisori către mine

Că florile mereu înfloresc Atunci când eu nu văd Oare unde mă uit?

Iubită mamă,pentru că tu nu ai început și nici sfârșit,pentru că tu nu mori niciodată