Text scris în cadrul Concursului de Creație Literară Serbare Putna 150 „Să treci desculț dimineața Prin iarba verde de-acasă Cu lanțul de rouă la glezne – Iată ce este Patria!”   (G. Vieru) În zorii zilei, iată, voi pregeta a-ți scrie. Nu pentru că mi-e uscat condeiul, ci simțirea seacă-mi e. Voi dălțui-n cuvânt, până când... Citește în continuare →

Mă tot gândeam ce să-ți scriu, cum să-ți scriu, despre ce să-ți povestesc, pentru ce să-ți mulțumesc. Cuvintele zbuciumate și entuziaste nu se puteau liniști pe foaie. Oare, de ce ? Prea multe trăiri ? O adolescență trăită împreună ? Oameni dragi pe care mi i-ai dăruit și pe care îi am alături ? Schimbările... Citește în continuare →

Îți scriu acum, profesorule, o scrisoare. Cine ai fost în viața mea? Sau, mai bine zis, cine rămâi a fi în viața mea ? Am căutat răspunsurile mult timp. Le-am căutat peste tot. În caietele unde încercam sârguincios să desenez primele litere, în primele emoții de om cu rucsacul în spinare, în frunzele galbene de toamnă,... Citește în continuare →

Bună ziua, am intrat să-mi scriu. Ce amuzant. Ce poți să-i scrii unui om, pe care nu-l prea cunoști? Ce să-ți scrii ție? Ce? Și dacă m-aș cunoaște, tot o necunoscută aș rămâne. Pentru că omul. Pentru că dincolo de carne și oase. Pentru că nu înțeleg încă. Mă doare, mă bucură, mă crește. v... Citește în continuare →

Că florile mereu înfloresc Atunci când eu nu văd Oare unde mă uit?

Iubită mamă,pentru că tu nu ai început și nici sfârșit,pentru că tu nu mori niciodată