Colinde, edificări, modele

„Leru-i ler, leru-i ler și iar leru-i ler
Doamne-n noaptea asta m-am gândit să-ți cer
Să trimiți un înger tânăr și frumos,
Cu fum de tămâie și de chiparos

Să-mi sfințească, Doamne, temnița săracă
Și s-o scoată bunul, de sub promoroacă.
Și să mai aducă, Doamne, pentru noi,
Pentru osândiții flămânziți și goi.”
„Membrii Ligii Studenților (LS IAȘI) nu au plecat în vacanță înainte de a-i colinda pe foștii deținuți politici și luptători anticomuniști care au făcut parte din mișcarea studențească sau din rezistența anticomunistă, unii fiind arestați la doar 15 ani sau în anii studenției, alții trecând prin 20 ani de închisoare sau prin groaznicul experiment Pitești, fără să își trădeze credința și neamul. Am călătorit la Constanța, București, Pitești și Brașov. Cu fiecare am realizat câte un interviu, adăugându-le arhiva noastră de istorie orală, urmând ca acestea să fie editate și publicate ulterior.” 

În fiecare an, colegii din Liga Studenților Iași, în ajun de Nașterea Domnului, se pornesc a colinda, prin țară, foștii deținuți politici. De doi ani, mergem împreună. Prima experiență, în 2019, m-a găsit mai entuziasmată și optimistă. Acum, peste doi ani, m-a urmărit un sentiment neexplicabil, care-mi îndemna ființa să tacă, să păstreze această taină a suferinței, să nu cheltuiască cuvintele, să nu încerce a contabiliza conștientizările.

Cuvintele mă roagă să tac, să nu le cioplesc zadarnic, să nu fac prea mult… zgomot. Să nu rănesc, dintr-o neglijență a exprimării, amintirile, suferințele, rănile, tăcerile… Totuși, rog cuvintele să fie îngăduitoare, să aibă răbdare, să mă asculte. Îndrăznesc, pe vârfuri, în șoapte, a înșirui câteva reflecții.

Prima observație a fost lumina din privirea fiecăruia și modestia cu care ne povesteau despre anii de detenție, care era clar vădită și în felul lor de a fi. O cumințenie, o liniște, și poate că, o adâncă iertare pentru toate durerile prin care au trecut.

Apoi, se auzea o melodie a nădejdii. Această speranță cu care le erau învăluite istorisirile, ne chema la o responsabilitate de asumare a omului lăuntric din noi. O strigare, o aducere aminte, asta se auzea de printre rânduri.

În același timp, am observat o încredințare în spusele și îndemnurile către tineri, în vorbele lor puține, dar cu tolc. Un fel de credit de încredere, că ne putem onora și apăra neamul, credința, aproapele. Și putem face asta fără multe cuvinte și exprimări extrinseci, ci prin propria zidire lăuntrică. Și astfel, împreună putem fi puternici, căci vom avea ce ne oferi unii altora.

Și alte conștientizări, care-s fine și n-aș vrea să le zgudui, încă. Să se mai prindă, să se mai coacă… Să mă mai trezească.


Constanța

Nicolae Chiselef – 92 de ani, dintre care întemnițat 6 ani la Gherla, Jilava, Poarta Albă

„Pușcăria, o școală înaltă care ne-a descoperit lucruri pe care nu aveam să le aflu altfel. Primeam suferința ca o binecuvântare. Eu acolo m-am eliberat.”

„Păstrați-vă sufletul și fărâma de nădejde. Să faceți ceva pe unde treceți…”


Mult așteptata întâlnire cu Demostene Andronescu, (94 ani) ultimul dintre poeții închisorilor încă în viață.

Demostene Andronescu mi-a îmblânzit inima prin buna lui îndrăzneală și luciditatea pe care o are, la ai săi, respectabili, 94 ani de viață. Și, desigur poeziile dânsului, care m-au sensibilizat mult mai devreme… Și pentru totdeauna.

„De atunci fară-incetare
Luminez întruna,
Nu fălos ca mândrul soare,
Ci sfios ca luna.

lar când mâlul se adună
Şi-mi astupă vrana.
Mă sleiesc ca pe-o fântână,
Adâncindu-mi rana.”

Împreună cu Niculina Moica, arestată la 15 ani

Alături de Galina Răduleanu, fost medic psihiatru, întemnițată 4 ani la Jilava, Oradea și Arad

„Să ne păstrăm existența interioară.”

„În fața morții nu avem de făcut nimic.”



„Leru-i ler, leru-i ler și iar leru-i ler
Tu mă iartă Doamne pentru câte-ți cer,
Dar în deznădejdea-n care suntem noi
Sfinții înșiși, Doamne, ar avea nevoi.

Și ți-ar face-n taină rugăciune ‘naltă,
Prin Pruncul din iesle și cea Preacurată
Leru-i Doamne ler și iar leru-i ler,
Vin colindătorii, dați drumul la cer.





Toți acești oameni sunt istoria vie, pe care putem să o privim în ochi! Mai mult decât atât, sunt modelele noastre despre cum să rămâi drept și să-ți binecuvântezi suferințele. Mă închin în fața iubirii lor.

Iar, noi…

„Iară noi? noi, epigonii?... Simţiri reci, harfe zdrobite,
Mici de zile, mari de patimi, inimi bătrâne, urâte,
Măşti râzânde, puse bine pe-un caracter inimic;
Dumnezeul nostru: umbră, patria noastră: o frază;
În noi totul e spoială, totu-i lustru fără bază;
Voi credeaţi în scrisul vostru, noi nu credem în nimic!”

Poate că, vom îndrăzni măcar să menținem focul, continuitatea, valorile.

Mulțumesc Ligii Studenților din Iași pentru aceste daruri fără de preț!


„E noapte. Tocmai am citit Acatistul Domnului. Am făcut un Crăciun mai frumos decât o poveste! Sufleteşte m-am simţit mai pregătit decât în alte rânduri. Am simţit, prin greutatea suferinţelor trăite pentru învierea sufletului, răspunderea ce mă apasă privitor la mântuirea propriului meu suflet, a familiei, rudelor, prietenilor, vrăjmaşilor, neamului întreg. Şi cu cât urcam mai sus pe scara idealului, cu atât mă vedeam mai mic, mai păcătos iar idealul mai înalt, desăvârşit: Hristos! Şi iată aşa, încet-încet, toţi idolii adolescenţei s-au năruit. Vălul de pe ochi a căzut prin lupta cu păcatul şi în faţă a rămas vie, senină, icoana Domnului Iisus Hristos! Aşadar am reuşit să stabilim pacea cu toţi semenii noştri şi asta numai prin călcarea noastră în picioare, prin recunoaşterea greşelilor noastre, prin iubire. Şi câtă pace am trăit vineri, când m-am aflat în faţa preotului! Ne-am împărtăşit mulţi. Ce zi mare, ce zi frumoasă!” – Valeriu Gafencu

„În sfârșit semnalul de colinde s-a dat. Noi toți cei din celulă, patru la număr, cu expresia feței din copilărie, cu inima svâcnind în piept, cu mâinile înfipte în zabrele, cu ochii aprinși scânteind în noapte, începeam colindul „O, ce Veste minunată!”, continuând pe aceeași melodie cu „A venit și-aici Crăciunul”, colindul lui Radu Gyr. Gardienii băteau disperați cu pumnii și cu picioarele în uși, amenințându-ne și ordonându-ne să încetăm. Populația din Aiud s-a adunat în jurul închisorii; ascultau uimiți colindul, ca la urmă să cânte și ei cu noi. În acele clipe puteau să se deschidă ușile toate, gardienii să ne ucidă, că nouă nu ne mai era frică de nimic. Eram în Dumnezeu si Dumnezeu în noi.” – Atanasie Berzescu

Studenția. Întredeschideri, lumini și cugetări

Iunie, 2021

La finele celui de-al doilea an de studii universitare, îndrăznesc să-mi înșirui reflecțiile cu privire la perioada de Studenție. Sper și cred ca acest text să invite la gândire și simțire. Să ne pună în contact cu întrebările: Ce ar fi bine să învățăm din această perioadă tranzitivă spre maturitate, dincolo de materiile predate la facultate? Când și cum tânărul își formează o viziune asupra viitorului traseu profesional? Ce ne oferă facultatea? Ce reușim să ne oferim nouă înșine? Ce se întâmplă atunci când studentul se împotmolește-n memorizarea teoriilor, reproducerea mecanică a informației, elaborarea vagă a conținuturilor, care este adesea puțin tratată în adâncime? Ce putem învăța de la profesorii noștri? Dincolo de produsele cu caracter educativ și informativ. Ce putem învăța din situațiile care ne trezesc revoltă și sentimente de nedreptate? În ce mod se îmbrățișează idealismul tineresc (sănătos) cu realitățile actuale?

Să începem prin cea mai simplă, dar foarte neceseră conștientizare. A fi stundent înseamnă a studia. A fi autodidact. A-ți antrena voința. A-ți asuma responsabilități pentru propriile achiziții profesionale. Apoi, mai înseamnă a ști să înveți. Iar, dacă înțelegi că nu știi, este nevoie să înveți din mers – să înveți a învăța. Motivul e simplu, așa cum îți clădești temeliile teoretice, (ce au o mare importanță, chiar dacă fiind student înclini să crezi că nu ai mare nevoie de ele) astfel îți va fi și întreaga cetate profesională. Ține de perseverența urmării unui ideal, a unei idei care te mișcă, a unui dar pe care-l zărești în depărtări, dar pe care încă nu ești pregătit să-l cuprinzi. Și asta faci la facultate. Înveți a-ți cerceta, descoperi, nuanța, cuprinde și iubi… Darul. Rostul tău.

În general, învățarea este un proces care necesită dedicație, sârguință, interes etc. Adică, observăm de la mal că munca studentului este deopotrivă cu cea a profesorului. Dacă nu există asumare pentru propria evoluție, toate se risipesc.

Cheia însă, este în a ști de ce înveți. Ce te mișcă cu adevărat? Spre ce tinzi? A fi în contact permanent cu motivația vie. Actualizată și convertită la parametrii prezenți.

Pe urmă, este vorba despre a-ți seta chibzuit prioritățile. Să-ți creezi și menții în rânduială deprinderile. Să-ți onorezi și menții sănătatea. Să înveți arta relaxării. Să cunoști ce este reconfortant pentru corpul tău fizic, dar și cel emoțional. Ce îți oferă putere, întărire, mângâiere, încredere. Ce te aduce înapoi în apele tale. Sau, poate Cine.

Să investești timpul liber în activități ziditoare, cu rost. Care, pe lângă dezvoltarea relațiilor interpersonale, oferă și apartenență, integrare, creștere intelectuală, culturală, spirituală. Aderarea și asocirea unor idealuri ale stundențimii, dar și ale ființei umane, în general. Anii de studenție antrenează disciplina unui program de angajare în construirea propriei vieți. Igienă ce ne va fi de mare folos, de acum înainte.

Există însă și partea inevitabilă, atunci când ne împotmolim în memorizare și reproducerea standartizată a informațiilor teoretice. Uneori, sau chiar adeseori, acestea ne obosesc căutările de rost și ne secătuiesc lăuntric. Încetul cu încetul, se ajunge la o tânjală, o amorțire și chiar o adormire a spiritului tânâr, care-și dorește manifestarea printr-o afirmare creatoare. Ce-i de făcut, în aceste împrejurări? Gândul îmi zice că, tocmai acest moment este prielnic spre o sforțare personală, spre descoperirea unor noi dimensiuni de personalitate. Spre înțelegere. Spre curajul de a acționa. A face, chiar dacă ai temeri. A-ți valida singur dibuirile despre cine ești sau despre cine năzuiești să fii.

Profesorii universitari … Unii au știut să-și folosească darul predării. Au știut ce înseamnă apropierea de studenți, de preocupările și de zbuciumurile lor. Au știut ce înseamnă valoarea propriului model. Dincolo de transmiterea cunoștințelor. Alții, cu siguranță au știut și ei, doar că au decis să găsească și să răspundă prin alte căi nevoii de a contribui la formarea specialiștilor. Fiecare profesor este o lecție despre drumul devenirii. Iar, fiecare student, neapărat însușește, măcar, câteva teme pentru acasă.

Stau cu ochii larg deschiși în fața acestui timp – a studia, a fi student. Îmi doresc să am suficient discernământ și chibzuință, pentru a putea descrie mai nuanțat, la finalizarea studiilor, ce înseamnă trecerea prin Universitatea românească, și anume prin Facultatea de Psihologie și Științe ale Educației, UAIC Iași. Și, despre provocarea de a fi student online. Dar mai mult decât atât, m-aș bucura să răspund la această simplă întrebare: Ce și cum pot să ofer, în mod practic, oamenilor?; sunt mai aproape de o conturare a rosturilor profesionale?

Vedeți și voi, nimic nou sub soare. Doar reflecțiile unui student, care a recapitulat lecțiile știute dintotdeauna.

Cu asumarea celor scrise,    
Cu stimă față de profesori, 
Cu recunoștință pentru ceea ce mi-a fost oferit,

Cu nădejdea că putem îmbunătăți împreună mediul academic,
o studentă care-și caută rosturile.

fotografie copertă Still Life with an open Book and Spectacles by William T. Howell Allchin (English, 1844-1883)

„Doamne, eu ştiu că undeva şi temniţa asta are o inimă. ” Ce am învățat de la mărturisitorii credinței ortodoxe, foști deținuți politici ai sistemului comunist ?

Nici un cântec alb nu vine
fâlfâind pe cer
cu o stea si pentru tine,
Lerui, Doamne, Ler

R. Gyr, Colind ceresc

Colind pentru foștii deținuți politici, LS Iași, 2019

Niciodată nu m-aș fi gândit pe unde mă vor duce pașii în anii de studenție. Am trăit o experiență care nu se învață nici într-o facultate. DA, cred că cel mai generos dar pe care l-am primit în această iarnă, a fost să cunosc câțiva dintre foștii deținuți politici ai temnițelor comuniste, care sunt stabiliți cu traiul în Iași, Constanța, București și Brașov.

Împreună cu colegii din Liga Studenților, am mers să-i colindăm. Desigur, turneul de colinde a fost doar un pretext de a-i cunoaște și de a le asculta istoriile cutremurătoare, sensibile, profunde, pe alocuri greu de perceput.

În acest text, am intenția să-mi împărtășesc trăirile și lecțiile care le-am descoperit în ochii acestor bătrâni. Ochii lor, în care erau dizolvate: suferința, groaza, întunericul, curajul și credința. N-o să le inșir aici istoriile de viață. O să povestesc ceva dincolo de biografie – despre LUMINĂ. Oameni care au pătimit, dar au ieșit învingători. Chiar și mai mult, au binecuvântat și au iertat închisoarea.

Doamne, eu ştiu că undeva şi temniţa asta are o inimă, o inimă ca o celulă îngustă şi rece în care şi pe Tine Te‑au îmbrăcat în haine cu vărgi de ură şi ocară şi Te‑au azvârlit să zaci ca şi noi, flămând de adevăr şi însetat de iubire. 

Aspazia Oțel Petrescu

Marin Răducă, fost deținut politic, 19 ani de temniță, Iași

Constanța Ianolide, soția fostului deținut politic Ioan Ianolide, 23 ani de închisoare

Maria Trifan, fiica lui Traian Trifan, întemnițat timp de 22 ani

Torturile prin care au trecut depășesc limita omenescului. Durere, chin, nedreptate, cruzime, teroare. Acesta era scopul barbariei comuniste – dezumanizarea, depersonalizarea, înjosirea demnității umane, revolta omului nevinovat, reeducarea, dezicerea de credință, de valori, de adevăr, de neam. Adică, să te omoare ca om, creștin, cultură, gândire lucidă și diferită de mase. Să ucidă omenescul din oameni, să nimicească românitatea și să ne trezim fără Dumnezeu.

Din psihologia reeducării, fragmentul lui Ioan Ianolide – Întoarcerea la Hristos. Document pentru o lume nouă. Reeducarea avea 4 mari etape:

1. Distrugerea rezistenţei oamenilor prin forţă, până la „şocul revoluţionar”, adică până la cedare, până la acceptarea reeducării.

2. „Autodemascarea”, care trebuia să divulge totul din prezent, din trecut, despre prieteni şi străini. Ea se făcea în scris. Sinceritatea trebuia să fie deplină. Dacă autodemascarea unuia nu corespundea cu a altuia, atunci urmau torturi şi mai înfiorătoare. Nimeni nu îndrăznea deci să mai ascundă ceva.

3. Batjocorirea şi lepădarea tuturor valorilor şi ideilor din trecut, cu deosebire a lui Dumnezeu.

4. Angajarea ca activist al reeducării, cu scopul de a distruge cu orice mijloace pe toţi cei ce refuză a se „restructura”. Din această schemă psiho-patologică se vede că ne aflăm în faţa unei „ştiinţe” de degradare a omului, care a fost experimentată fără milă pe sufletele şi conştiinţele unor tineri nevinovaţi.

Văcărești
Suceava – sâmburele reeducării
Mislea – mănăstirea cu gratii
Târgșor – închisoarea copiilor
Jilava – pântecele chitului
Cavnic – robii din adâncuri
Baia Sprie – catacombele de plumb
Bărăganul – Pământul exilaților
Târgu Ocna – lumina din răni
Canal – Canalul morții
Pitești – răstignirea unei generaţii
Gherla – împărăţia morţii
Aiud – cetatea morţii

Doar că, în acest macabru experiment, nu le-a reușit să manipuleze o singură variabilă: SUFLETUL omului, care nu poate fi întemnițat nici într-o închisoare a lumii. În niciuna. Pentru că inima-și are rădăcinile în cer. Inima e liberă, darul lui Dumnezeu pentru noi. Ce mare dar! Să trăiești cu o enormă libertate în piept. Ce mare suferință! Să demonstrezi zeci de ani că nici un sistem nu-ți poate ucide credința.

Tu mă iartă Doamne pentru câte-ți cer,
Dar în deznădejdea-n care suntem noi
Sfinții înșiși, Doamne, ar avea nevoi.

I-am văzut bătrâni frumoși, filocalici chiar. Acea existență la limită, le-a lăsat sechele, dar nu le-a furat frumusețea și înțelepciunea. Privirea lor, din adâncul exilului, din adâncul seninătății și a sufletului plin de libertate, m-a îmbărbătat. E cea mai bună dovadă că omul e mai mult decât carne și oase.

Iar, jertfa lor m-a trezit. Conștientizarea acestei laturi spirituale pe care am cunoscut-o la bătrânii vizitați, mi-a oferit un alt grad de conștientizare, de cunoaștere a adevărului, a omului, a lui Dumnezeu.

În ochii acestor oameni am văzut firimituri de cer, culese prin suferință. Și, toate, rând pe rând, formau o seninătate. O seninătate a gândirii, a inimii, a felului de a fi, a demnității umane, a zidului ce l-au răzbit prin dragostea și credința lor.

Am învățat de la ei lecția dragostei de neam. E altfel decât să citești din cărți. E altfel, credeți-mă. E mărturie vie, e emoție, e un om care îți împărtășește din intimitatea trăirilor personale.

Lecție de credință: să te lași complet în mâna lui Dumnezeu. Să răzbați zidurile prin rugăciune. Să nu vezi cerul, dar să-ți trăiești cerul interior, să accepți invitația lui Dumnezeu la veșnicie, cu puținul pe care îl ai: „Doamne eu atâta pot, eu atâta putere am, dar toată Ţi‑o închin Ţie; deci nu mă sprijinesc pe proptelele celorlalţi, mă sprijinesc numai pe Tine”.

Dacă în timpul detenției au trăit în tortură, și durere, puși în situația în care să le moară tot ce e mai viu din ei, după, însă, au trăit pe verticală, în sus. Anii detenției le-au fost întorși în ani lucizi de bătrânețe înțeleaptă. Ce balanță fină are Dumnezeu.

Cântec legănat şi fraged,
Înfloriri de ghiocei
În colindă mi se-ngână
Pui de om cu pui de cer.

Simt că cuvintele mele sunt mici și neputincioase. Dar, ce pot să fac, cum pot să ușurez această dramă a neamului meu?

Să onorez experiența acestor oameni? Să învăț de la ei? Să le cunosc viețile, să le citesc cărțile, să aflu, să descopăr? Să mă rog pentru ei? Să-mi servească drept modele vii de atitudine, de credință, de putere lăuntrică, de a primi cu seninătate loviturile ? Să-mi reamintească, în momente de restriște, că încă se mai poate ?

DA! Se poate de fiecare dată. Se poate doar cu sufletul liber, cu încredere și cu credință, cu Dumnezeu de mână.

Unde ne e cerul ? Unde ne e îndrăznirea ?

C. Noica

Vă invit și pe voi să cunoașteți această temniță rece, care, undeva în adâncurile ei, are o inimă

Colegii din LS Iași relatează despre experiența turneului de colinde 2019 (6:20 – 19:00)

„Veţi cunoaşte adevărul şi adevărul vă va face liberi.” Ioan (8, 32) Vă recomand să explorați următoarele site-uri:

  1. Fericiți cei prigoniți
  2. Memoria
  3. Gheorghe Calciu, cele 7 cuvinte către tineri
  4. Ioan Ianolide, Deținutul profet
  5. Adăugați voi.
Mărturisitori ai Ortodoxiei în temnițele comuniste, TRINITAS TV
Mai este, Doamne, până-n cer? Mai este
Pân-să mă faci părtaş luminii Tale?
Sau poate tot n-a fost decât poveste
Şi-am colbăit degeaba-atâta cale.

Şi-am risipit atâta suflet, Tată,
În râvna mea neasemuit de mare
Că de-o mai fi s-ajung în cer vreodată
N-o să mai am ce-Ţi pune la picioare.

Demostene Andronescu, fost deținut politic
Leru-i Doamne ler și iar leru-i ler,
Vin colindătorii, dați drumul la cer.

O. Vasilescu

Cum a fost în zidirea echipei cu Liga Studenților Iași

Sunt texte care nu se scriu, se trăiesc, pur și simplu. Sunt frunze de toamnă, care nu cad niciodată, se transformă în amintiri vii. Sunt oameni, care nu apar întâmplător în viața noastră. Oameni în care te poți vedea, activități în care te poți regăsi, drumeții în care te poți „zidi”, împreună cu echipa.

Despre Liga Studenților am aflat de la standul cu oportunități pentru studenți (a se citi boboci, doar că mie nu-mi place cum sună). Misiunea LS IAŞI este de a reprezenta interesele comune ale tuturor studenţilor din Universitatea „Alexandru Ioan Cuza” din Iaşi, dar şi din alte instituţii de învăţământ, indiferent de rasă, naţionalitate, origine etnică, limbă, religie, sex, opinie, apartenenţă politică, avere sau origine socială, precum şi crearea cadrului necesar dezvoltării personale şi profesionale a acestora. LS IAŞI se constituie drept principalul partener studenţesc al Universităţii „Alexandru Ioan Cuza” din Iaşi, dorind să susţină constant universitatea în misiunea ei.

Mi-a atras atenție sigla organizației. Frumos și reprezentativ, așa-i ? Unde mai vezi ca astăzi, un grup de studenți să fie reprezentat de Sf. Gheorghe, exemplu de bărbăţie şi curaj, simbolul luptei și a dârzeniei întru învingerea răului.

Bineînțeles, a urmat scanarea paginei de FB și a site-ului. Apropo, vedeți și voi ce subiecte sunt abordate și cum LS apără drepturile studenților. Pe lângă asta, puteți observa cum a evoluat o pagină autentică de istorie.

Completat-am formularul, trecut-am prin interviu, fost-am acceptată. Venit-am la prima ședință. Ne-au întâlnit cu pâine și sare. Așa detaliu nesemnificativ, dar atât de vorbitor. E despre atitudine.

Îmi place în LS, pentru că nu este, îndrăznesc să spun, ca majoritatea organizațiilor. E ceva mai mult decât o organizație tipică și o adunătură de oameni care se întâlnesc și se despart. Echipa nu este formată din mulți oameni. Puțini, dar fiecare e deosebit prin inteligența și contribuția sa.

Și un pic despre Zidirea echipei, sună cu mult mai bine decât team-building, cu siguranță.

A fost în acest sfârșit de toamnă, noiembrie. Am mers la mănăstirea Petru Vodă din j. Neamț. Acolo, timp de 2 zile, Silvian, fondatorul LS, ne-a povestit cu dedicație și pasiune despre mișcarea studențească începând cu perioada pașoptistă și până-n prezent. Am înțeles cum stau unele lucruri la nivel de organizații studențești, am făcut diferențe: trecut-prezent și am extras concluziile potrivite. Când o să fiu mai vocală și mai înarmată cu argumente elocvente, o să-mi exprim altfel poziția în acest sens.

Cea mai inspirațional a fost urcatul în munte. Mi-am confirmat că drumurile ușoare nu prea duc nicăieri. Că este nevoie de efort, voință, răbdare. Mi-am confirmat că procesul în sine, urcatul, nu este mai puțin extraordinar decât acel – „În sfârșit!”, atunci când ajungi în vârf. Pentru ca drumul este la fel de important ca și rezultatul final. Anume mergând, îți antrenezi mușchii. Priveliștea finală e doar un bonus. Drumul în sine e creșterea ta.

Desigur, într-o zidere a echipei, oamenii se cunosc, ca să poată construi împreună. Am început și acest proces, care este în continuu desfășurare.

Toamnă, foșnet de frunze, cunoaștere, discuții, descoperiri – despre asta a fost.

LS e ceea ce am căutat. Ofer și primesc. Cresc și învăț. Comunic și simt. Îmi place.

Vă încurajez să căutați oameni și misiuni cu care să rezonați. E important și util. Ajută la zidirea propriului sens.

noiembrie, 2019

Început de studenție

Vara aceasta a fost despre admitere la universitate și despre stările pe care le-am trăit în acest proces. Ce pot să spun ? A fost provocator, pe alocuri dificil și suficient de solicitant. Acum, sunt studentă la UAIC, Facultatea de Psihologie și Științe ale Educației, specializarea Psihologie. Însă, acest text nu-i deloc despre alegeri. E despre drumul pe care l-am făcut până aici.

Las aici 3 sugestii pentru absolvenți, în perioada admiterii (bazate pe propria experiență, trăite deci) :

1. Nu vă grăbiți să luați decizii.

Luați decizii conștiente, asumate, bine calculate. Și, cel mai important – ale voastre. Doar tu poți decide cu adevărat ce este potrivit. Dacă nu știi ce să faci, nu fă nimic pentru un timp. Prioritizează-ți scopurile – vrei să îți spună toți din jur ce bravo ești?, sau vrei să te bucuri din plin de universitate, de facultate, de perspectivă, de anii tăi de studenție ?

După absolvirea liceului nu știam ce îmi doresc cu adevărat. Sau, mai bine zis – știam, dar nu eram sigură. Și nu am mers îndată la facultate cu dubii și neregăsiri de sine. Mi-am luat un an în care am încercat altceva, am lucrat. Și nu regret nici o secundă această decizie. Mulți mă întrebau – Cum așa, să pierzi un an ? – Nu am pierdut nici o zi din acest an, din contra: mi-am confirmat convingerile despre viitoarea alegere profesională, am acumulat experiență, am cunoscut oameni buni și interesanți, am învățat lucruri noi, mi-am asumat responsabilități.

2. Fiți răbdători. Știu că nu e simplu.

Cred că, cel mai dificil a fost să am răbdare. Daaa, de foarte multă răbdare o să ai nevoie atunci când aștepți listele, când aștepți următorul tur, redistribuirile, repartizarea locului în cămin.

3. Aveți încredere în ce se întâmplă.

Și, cea mai mare lecție, pe care mi-o confirmă fiecare situație – să am încredere, să las lucrurile să se întâmple, să nu forțez.

Mă simt inspirată și entuziasmată. Doar gândul că îmi voi începe studiile îmi dă putere și curaj.

Să vedem, Iașule, cum va fi povestea noastră…

Și încă ceva, luptați, chiar luptați pentru visurile voastre! Știu că sună banal. Dar, aveți tupeu, îndrăzniți, bateți la fiecare ușă, întrebați, fiți insistenți, permiteți-vă să greșiți, fiți încrezuți, aveți răbdare, aveți credință. Și studenția va începe! Frumos va începe! A mea deja a început … Ce bine!

Mulțumesc oamenilor care au fost alături în acest proces. Ei știu.

Youth Activation, for a better future/ Study Visit in Spain, Malaga

Hello everyone! In this article, I want to tell about Study Visit Youth Activation (capacity Building for Young People), which was held in Spain, Malaga, bringing together the youth workers from Moldova, Armenia, Georgia and Ukraine.

Youth Activation project is a multi-stage fellowship programme for people from youth organizations in Eastern Partnership countries. It’s aimed at enhancing their skills and competences in the field of local youth policy.

The main project objectives are:

  • to organise transfer of the experience and knowledge in the sphere of youth policy development from Programme countries to Eastern partnership countries;
  • to make researches on the needs of young people from EP organisations communities;
  • to provide representatives of youth organisations with the competences related to the youth participation, online participation and media literacy;
  • to develop local projects aimed to organise dialogue and exchange among stakeholders on the local youth policy development;
  • to summarise project results and organised their dissemination on the international level.

Let’s go!

About VISITS

1.LA NORIA is the center of entrepreneurship and social innovation in Malaga. It promotes creative solutions to the social needs of the province, together with social entities and entrepreneurs. The hosts also showed us some examples of innovative social ideas.

Mobile building to check the insects in different areas

2. SIDI is an Integral Child and Youth Center that provides Early Childhood and Child Intervention services in Malaga. Their mission is to support children with disabilities in their development, both intellectually and physically, and to actively work with their families. Team SIDI is formed by a group of professionals composed of psychologists, physiotherapists, speech therapists and psycho-pedagogues dedicated to child intervention. I like that they work to accompany families in the development of their children and improve the quality of family life. This is a new approach.

3. Caixa Proinfancia is an initiative with a transformative vocation because it attempts to interrupt the transmission of poverty from parents to children. This means fostering a healthier, happier childhood development as well as a more complete development of their potential and abilities, contributing also to avoiding future generations suffering from material and psychosocial deficiencies involving poverty and social exclusion. We had the opportunity to interact with the children who were included in this program. After schooling, they are involved in non-formal activities by their teachers or volunteers.

4. Provincial Deputation of Málaga Participants had the opportunity to discuss local employment issues, international cooperation, new technologies, etc. in Malaga.

5. La Termica is a cultural center, which promote the cultural life in Malaga.  The emphasis that La Termica puts on supporting creative processes extends to its public, who are participants in the trial and experimentation. I think it’s great for young people to grow up and have space to express themselves.

6. Picasso Museum Málaga where the youth workers had the good opportunity to learn about the educational and cultural programs implemented by the museum for young people.

7. Tribeka is a training agency, which help students and adults grow and learn in a fast changing world. Providing the best work experiences, training courses, workshops and seminars for students and adults, Tribeka is dedicated to bring value into every aspect of training and learning mobility.

8. Polo Digital, this organization supports initiatives that promote digital content (3D animation, virtual reality, robotics, Lego, dubbing, audiovisual production, sound recordings, artificial intelligence, Java, large data, Android and IOS applications development). Also, it helps businesses, entrepreneurs, training, work areas and guidelines to develop the business project.

9. CIFAL Malaga , the International Training Centre for Authorities and Leaders in Malaga has been established with the MISSION to offer training opportunities and exchange of best practices, tools and strategies between local and regional authorities, international organizations, private sector and civil society; and to support local actors, improving their decision-making processes by increasing their leadership in the implementation of innovative solutions at the local level, having an impact on the achievement of the Sustainable Development Goals of the 2030 Agenda.

10. Link by UMA-ATech is the largest business, university and innovative coexistence space in Andalusia. Here the entrepreneurs create their companies and progress with them from scratch, but, in addition, already established businesses find new ways to keep growing.
Link brings together associations, students, companies, entrepreneurs and all kinds of experts to share ideas, learn and grow together. In short, Link is a space to create great projects.

About MEETINGS

Assosiation Arrabal AID, was the host organization. ARRABAL-AID is a non-profit social association. Their mission is to work for the full social and labor inclusion of people, especially the most vulnerable, through actions of accompaniment and impact on the social environment. The workers presented the successful projects they have implemented. For example LIVE LIBRARY, SUMAN2, TIME BANKING, LA ALAMEDA.

The participants had the opportunity to address their questions to the representatives of the projects and to sum up the results of the day.

EoEo is the Youth Association created in 2003 by a group of young people to meet the demands and needs of the town. The volunteers themselves told how they organize, create and participate in the social life of their people, they also told how they manage to carry out international cooperation projects and all the work behind these trips. The purpose of this conversation was to teach us how to work with young people, so that when we get back to the country, we can make our own projects. From EoEo I remember that any idea can be translated into reality when there is a desire to work.


And … ENJOY the beauty of Malaga!

I’m grateful for this Study Visit. I’m motivated to make changes in my community.


P.S. Juan and Gema, you are the best organizers.

The project was possible in partnership between: Center for Euroinitiatives (the main Coordinator of the project), 
MilleniuM Training and Development Institute ,YCCD NGO – Youth Cooperation Center of DilijanNational Council of Youth Organizations of Georgia (NCYOG), Teatro Metaphora and Centro Guadalinfo Chiclana Arrabal-AID.

Thank you for attention!

With gratitude, A.O.

My first Erasmus+ experience in Lithuania|#openbadges

Erasmus+ este mai mult decât o experiență internațională. Este despre oameni, diversitate, viziuni, cultură, bariere, piste de decolare, asumare, implicare, schimbare, zonă de confort.

Un început tare bun să evoluezi. Să-ți schimbi un pic unghiul, perspectiva din care te uiți la procesul de învățare, dezvoltare și creștere personală. Este o posibilitate de a privi lumea cu alţi ochi. Tot ai tăi, dar, totuși actualizați.

Hai să vă povestesc despre ce și cum a fost!

STUDY VISIT Badge-Based Recognition, practices in Lithuania

Linia roșie a vizitei de studiu, a fost open badges system, folosit în educația tinerilor din Lituania, pentru a le recunoaște și a le aprecia competențele. Un badge (insignă digitală) se obține în urma participării, implicării și realizărilor tale. Apoi, ai de completat câteva task-uri, ca dovadă a competenței obținute.

Găsesc foarte util să-ți fie recunoscute competențele, care credeai că sunt mai puțin importante, pe care le practici în viața uzuală și care te reprezintă.

Adică, tu poți învăța oricând și oriunde, în orice fel vrei. Și asta se recunoaște. Chestia cea mai faină – mai multe insigne, înseamnă mai multe competențe dezvoltate, pe care le poți structura într-un CV file și care îți vor fi de real folos la angajare.

Un concept nou pentru Republica Moldova, pe care urmează să-l promovăm. Sunt tare curioasă cum vor reacționa tinerii la această inovație. E timpul să încercam sistemul de insigne digitale și în educația noastră, formală/ non-formală.

Mai multă informație în acest sens, puteți citi aici , sau puteți privi aici.

Ce părere aveți despre această modalitate de recunoaștere a învățării?

Mai jos atașez fotografii din cele 5 zile de studiu, unde am avut ocazia să vedem cum funcționează acest sistem în diferite instituții și organizații. De asemenea, puteți accesa și link-urile.

De ce am împărtășit cu voi prima experiență Erasmus+ ? Simplu.

Vă îndemn să explorați, să încercați, să gustați din experiențele internaționale. Sunt tare gustoase și interesante.

Puteți urmări oportunitățile aici :
Erasmus+ Youth. Info Centru in Moldova /  #diez / youth.md /civic

Și la desert, câteva fotografii din Vilnius, capitala Lituaniei și din Kaunas, al doilea cel mai mare oraș după Vilnius. Cu siguranță, această țară baltică, are ce arăta turiștilor. Centre vechi, arhitectură, străzi, biserici, istorie, ferestre frumoase și tot ce vrei sau tot ce ai nevoie să vezi.

Sunt inspirată și tare curioasă să aflu ce va urma. Mulțumesc pentru această experiență. Tuturor oamenilor care au făcut parte din ea.

Cu recunoștință, A.O.