Cugetări · Psihologie

Un cuvânt la cei 72 de ani de la arestările comuniste

72 de ani de la arestările comuniste. Omul, mai mult decât carne și oase. Ca ființe umane, suntem extrem de vulnerabili în fața nesiguranței. Lipsa de securitate ne face să activăm și să menținem din răsputeri mecanisme de protecție. Mintea are grijă să ne țină în siguranță. Să ne țină în viață. Acesta e unicul… Citește în continuare Un cuvânt la cei 72 de ani de la arestările comuniste

Cugetări

Povestea unui om într-o pădure

Pădurea are ochii verzi și respiră a începuturi. Într-o zi, o să mă pierd prin tot verdele ei sălbatic. Voi aștepta să mă cauți, să mă strigi, să mă urli, să mă reîntorci. Să-mi fie iar comod, ușor, în siguranță. Știi tu, ca înainte. Și o să te aștept așa, fără să-mi asum propria pierdere… Citește în continuare Povestea unui om într-o pădure

Cugetări

Ce mi-aș spune mie în fiecare zi

Desigur, începutul unui nou an calendaristic nu prevestește schimbări. Tot ce se întâmplă este doar schimbarea unui număr. Atenție! nu se vor întâmpla minuni, magie și nici măcar "să fim mai buni de sărbători" nu mai funcționează după miezul nopții.Se întâmplă să ne trăim viețile mai cu măști, mai dezorientați în sensuri și în adevărata… Citește în continuare Ce mi-aș spune mie în fiecare zi

Cugetări

Nevoia de căldură și conectare

În marea călătorie spre mine, care nu are stație terminus, am descoperit CEVA. Am conștientizat cât de puternică este nevoia de conexiune interumană. Și că, de fapt, este o nevoie simplă, naturală, firească, se numește Căldură. Sună metaforic, dar e un tip de căldură interioară care nu se poate exprima în cuvinte. E o poftă… Citește în continuare Nevoia de căldură și conectare

Cugetări

Minunea pașilor mici

Am văzut astăzi în parc un tată și un fiu. Tatăl își învăța copilul să facă primii pași. Și parcă, nimic neobișnuit, ceva firesc. Dar, urmărindu-i câteva minute, am simțit atâta viață și atât elan. Cu câtă delicatețe, grijă și dragoste îl sprijinea. Piciorușele mici, abia se atingeau de pământ - Bravooo, Răzvan! Vezi că… Citește în continuare Minunea pașilor mici

Cugetări

Mă scuzați, am uitat caietul acasă

Când eram în clasa I, îmi plăcea să scriu, sau mai bine zis, să mă învăț a scrie. Exersam până târziu, voiam să fac toate liniile corecte, grațioase, fix ca în abecedar. Să fie perfect. Dar, se mai întâmpla, să nu fie chiar așa. Sora îmi spunea să tai litera, cuvântul și să continui în… Citește în continuare Mă scuzați, am uitat caietul acasă