Mi se pare că nimic valoros nu se mai poate zice în această lume. Nimic din ceea ce ar descoperi noi adevăruri despre a fi, a simți, a gândi. Totul a fost zis și scris, demult. Explicat prin exemple, pilde și sacrificiu. E un paradox aici. E ceva la mijloc ce nu pot dibui, încă.… Citește în continuare Eu strivesc corola de minuni a lumii
Autor: Aurelia Obreja
Jocuri
Între cer și pământ se plimbă niște inimi obosite. Rănile ne cheamă la trezvie. Cerbul rănit se ascunde după vânturile de toamnă. În fiecare primăvară ne promitem fericiri false. În fiecare vară ne ascundem de arșiță. Iarna înghețăm de frigul neputințelor. Așteptăm minuni și nu ne mai așteptăm pe noi înșine. Nu le vedem, chiar… Citește în continuare Jocuri
Copilul interior și nevoia profundă de siguranță
Există teorii care spun că fundamentul psihic al fiecărui om este construit din experiențele trăite cu propria mamă. Zidirea realității psihice a început din momentul în care erai embrion, în pântecul celei care te-a adus pe lume. Alte studii zic că, totul începe mult mai devreme, când părintele își proiectează propriile reprezentări despre copil: cum… Citește în continuare Copilul interior și nevoia profundă de siguranță
Scrisori de acasă
Unei inimi Nu ți-am scris demult. Ah, suflete al meu. Oare, mai aștepți scrisori de la mine ? Am uitat să scriu. De mână. De dragoste. De bucurie. De viață. Știi, se zice că în lumea noastră e un fel de carantină. Stăm cu toții în casă. Bem ceai, privim televizorul, ne temem să murim.… Citește în continuare Scrisori de acasă
Un cuvânt la cei 72 de ani de la arestările comuniste
72 de ani de la arestările comuniste. Omul, mai mult decât carne și oase. Ca ființe umane, suntem extrem de vulnerabili în fața nesiguranței. Lipsa de securitate ne face să activăm și să menținem din răsputeri mecanisme de protecție. Mintea are grijă să ne țină în siguranță. Să ne țină în viață. Acesta e unicul… Citește în continuare Un cuvânt la cei 72 de ani de la arestările comuniste
Jocuri
Ne jucăm. De-a ce vrei tu. Poate chiar de-a nimic. E și acesta un fel de joc. Unde ne prefacem că știm totul: reguli, strategii, timpuri limită, sensuri.Și mi-e greu să joc cu cărțile pe față. Sincer și vulnerabil. Rațional și echilibrat. Frumos chiar. Demn. O să mă întrebi de ce. O să tac. O… Citește în continuare Jocuri
Un început de bujor
Nu știu cum alții, dar eu învăț foarte multe de la flori. De exemplu, bujorul e un învățător al răbdării și al puterii. Cum să ții așa grațios o lume întreagă în suspans? Cum să înflorești cu pași modești, dar să fii atât de deschis la coacere ? Iar parfumul, ah, parfumul lui îl am… Citește în continuare Un început de bujor
Povești despre flori-tinere
Și dacă s-ar termina toate cuvintele din lumea asta, ți-aș dărui inima mea. Așa slabă și schiloadă cum este. Are și ea, undeva în adâncurile ei, o inimă. Inima are inimă. Ea știe cum este să iubești. Cu adevărat. Deseori, inima are doar minte. Uneori, are doar iubire. Alteori, știe cum să le integreze pe… Citește în continuare Povești despre flori-tinere
Magdalena Marandiuc, de profesie Om și profesoară
Profesoara de franceză de la Caragiale, care seamănă creativitate, hărnicie, simplitate, omenie și dragoste pentru educație. Vă invit, în acest interviu, s-o cunoașteți și din alte perspective. Lectură cu sens să aveți! Cine este, dna Marandiuc, pe lângă director-adjunct pentru educație și profesoară de franceză? Sunt un om, care încearcă să treacă prin viață frumos.… Citește în continuare Magdalena Marandiuc, de profesie Om și profesoară
O copilărie petrecută în cerul rezidit pe pământ – „Tatăl meu, preotul care s-a urcat la cer” de Constantin Virgil Gheorghiu.
„Lectura este pentru omul contemporan un viciu sau o osândă. Cetim ca să trecem examenele, ca să omorâm timpul sau cetim din profesiune. Lectura ar putea implica şi funcţii mai nobile. Lectura ar putea fi un mijloc de alimentare spirituală continuă - nu numai un instrument de informaţie sau contemplaţie estetică. Să luăm un exemplu.… Citește în continuare O copilărie petrecută în cerul rezidit pe pământ – „Tatăl meu, preotul care s-a urcat la cer” de Constantin Virgil Gheorghiu.
Povestea unui om într-o pădure
Pădurea are ochii verzi și respiră a începuturi. Într-o zi, o să mă pierd prin tot verdele ei sălbatic. Voi aștepta să mă cauți, să mă strigi, să mă urli, să mă reîntorci. Să-mi fie iar comod, ușor, în siguranță. Știi tu, ca înainte. Și o să te aștept așa, fără să-mi asum propria pierdere… Citește în continuare Povestea unui om într-o pădure
Părintele Iov (Vadim Cristea) – monahul care te învață arta de a trăi frumos
Părintele Iov (Vadim Cristea), 2015, în cabinetul de Educație Creștin Ortodoxă, L.T. I. L. Caragiale, Orhei Așa l-am văzut prima oară, în clasa X-a. Ne aștepta. Își aștepta discipolii la ora de Educație Creștin Ortodoxă. Cu dragoste. Pentru că altfel nu poți preda această disciplină. Atitudinea prietenească și caldă mi-a trezit curiozitatea pentru cunoaștere, setea… Citește în continuare Părintele Iov (Vadim Cristea) – monahul care te învață arta de a trăi frumos
Aurelia Obreja 