Măria Sa, Neagoe Basarab

„Şi va fi ca un pom răsădit lângă izvoarele apelor, care rodul său va da la vremea sa şi frunza lui nu va cădea şi toate câte va face vor spori.” Psalm 1; 3

Istoria neamului românesc este bătaia vie a sufletului meu. A conștiinței colective. Suntem fii ai Luminii; avem acces la o continuă devenire întru desăvârșire, atât cât îi este omului cu putință, pentru că înțelepții domnitori, din vremurile apuse, au chivernisit cu multă grijă, râvnă și sacrificiu – Dreapta Credință, Sfânta Tradiție și virtuțile unui spirit larg.

Cuvintele mă cheamă. În vistieria inimii, s-au tăinuit prețioase mărgăritare. Caut să le aud. Să le transmit. Să le cânt. Cu alăuta și cu harpa ființei, cu roua simplității, cu inimă curată.

Doamne, Tatăl Ceresc, blând și drept în toate, adumbrește cu Sfânta voia Ta, aceste vorbe mici, ce vor a se aranja în propovăduirea modelului unui mare trăitor în Hristos și apărător al Bisericii Tale; Domn al Țării Românești: Neagoe Basarab.

Voievodul muntean a condus provincia românească până la 15 septembrie 1521, fiind călăuzit în tinerețile sale de Sfântul Nifon și domnind cu chibzuință și înțelepciune timp de nouă ani. Canonizarea oficială i-a fost proclamată la 26 Octombrie 2008, în Catedrala patriarhală din București, cu zi de prăznuire la 26 Septembrie.

Nicolae Iorga îl descrie așa „Domn cu atâta dor de frumusețe, cum nu mai avusesem altul înaintea lui.” Iar, B.P. Hașdeu ne-a lasăt scris că,  Învățăturile lui Neagoe Basarab către fiul său, Teodosie reprezintă un „monument de literatură, politică, filosofie și elocvență.” Opera plasează într-o scară de valori locul și menirea unui conducător de popoare, care să aibă mintea ridicată la Dumnezeu.

Dar, nu istorie își dorește sufletul meu să împărtășească… O chemare. În timpul lecturii: „Măria Sa, Neagoe Basarab. Însemnările Monahiei Platonida, Doamna Despina a Țării Românești”, s-a aprins o candelă veșnic arzătoare, întrezărită dincolo de cuvinte, dincolo de timp. Această carte este o invitație spre veșnicie, pas cu pas, călăuzită de amintirile doamnei Țării Românești,  „doamna și turtureaua mea, iubita pustietății”, cea care i-a cunoscut arhipelagurile suferințelor și roadele Duhului Sfânt ce îl mișcau lăuntric.

Același sânge ne unește, ne cheamă și ne șoptește din adâncurile ființei și din înălțimea spiritului că noi suntem moștenitorii făcliei duhovnicești și a virtuților tari, trăite și transmise prin învățăturile lui Neagoe Basarab. Acest conținut ideatic și sufletesc al unei înțelepciuni demult uitate, nu este un ecou al istoriei, este un strigăt viu al prezentului. Și, vai, cât de mult avem nevoie de vocea unui conducător, care și-a ascultat sufletul, acolo unde sălășluiește darul Duhului Sfânt: „Bucură-te, podoabă aleasă din neamul Basarabilor.”

A stăpânit peste oameni prin cultivarea virtuților proprii, prin rugăciune pentru supușii săi, prin ascultarea și cercetarea voii lui Dumnezeu.  A fost un învățător, care a condus neamul către lumina lui Hristos, dorind să redeștepte ceva din strălucirea Bizanțului. A iubit Biserica, fiind numit „ctitor mare a toată Sfetagora”.

„Bucură-te, că prin tine s-a binecuvântat neamul românesc”. Prin tine s-a umplut potirul sufletului meu de dorul după Dumnezeu: „Minunat este Dumnezeu întru sfinții Săi.”

Același sânge ne cheamă să cunoaștem tainele desăvârșirii. Același sânge ne cheamă la memoria demnității, a nobleții sufletești, a cugetului treaz. Puternic este cel smerit. Puterea lui vine de la Dumnezeu, Ziditorul firului de iarbă. Inima înfrântă și smerită Dumnezeu nu o va urgisi, zice împăratul și proorocul David.

Neagoe Basarab, portretul viu al lui, mă învață să fiu puternică prin smerenie, încredințare și rugăciune. Mă învață să-mi păzesc curăția dragostei: „Păziți ca pe o mare comoară curăția dragostei, care singură vă va învăța toate, căci iubirii nu-i trebuie lege”. Mă învață că „viața trebuie trăită la înălțimea gândului și voii lui Dumnezeu față de om.”

Același sânge, al domnitorului nostru, prin care istoria a unit și sângele meu și sângele tău și al întregului neam, ne cheamă pe calea virtuților, pe calea înțelepciunii, pe calea Împărăției. Este vocea inimii, murmurul izvorului tainic, esența datoriei noastre. Și, până la urmă, bucuria și răsplata noastră. Să ascultăm chemarea… Este un glas care ne strigă. Este dorul. Este firul trecutului, împletit cu firul viitorului, prin asumarea prezentului. Ce facem acum pentru mântuirea sufletelor noastre? Cum onorăm trecutul? Încredințăm viitorul voii Domnului?

Nu există strălucire mai mare decât tihna bucuriei. Simplitatea în Domnul. Iubirea asta care nu se teme de nimic. Am venit pe lume să ne bucurăm de frumusețea Creatorului, de Sfințenie, de moștenirile neamului, de Slava și de Cinstea pe care le putem închina. De onoarea de a ne umple vasul de iubire prin osanalele cântate blândeții Lui. Să ne veselim și să mulțumim pentru această mlădiță bineplăcută Domnului, prin care ne îmbogățim și ne luminăm. Căci acela este împărat și adevărat voievod, care s-a învrednicit, în primul rând, de comorile și binecuvântările cerești.

Iubiți oameni, vă sfătuiesc cu multă prietenie și dragoste, a citi din viața Sf. Neagoe Basarab, a citi însemnările scrise cu blândețe de Doamna Despina a Țării Românești, din ultimii ei ani de viață, când își căuta liniște și reazem, în haina monahală, la schitul Ostrov. Ediția cărții este altcătuită și îngrijită la Mănăstirea Diaconești și tipărită de Editura Bonifaciu în 2018.

„Domnitor preaînţelept între căpeteniile neamului românesc, ctitor de lăcaşuri sfinte, prieten al Sfinţilor Părinţi, învăţător luminat de Duhul Sfânt şi mare iubitor de pace, Sfinte Neagoe Voievod, roagă-L pe Hristos Dumnezeu să mântuiască sufletele noastre!”