Măria Sa, Neagoe Basarab. Demnitate și identitate românească

„Putem spune spune că avem o moștenire de aur numai în măsura în care eu însumi, ca om al prezentului, sunt atins de râvna desăvârșită, a bucuriei creatoare similară cu cea care i-a animat pe ei. Trebuie să fiu pe măsura trecutului. Ștefan cel Mare, Constantin Brâncoveanu, Matei Basarab, sau Mihai Viteazu, Neagoe Basarab sau Bălceanu. Nu sunt oameni de conjunctură, ci desăvârșiți. Nu le lipsește nimic ca eu să le știrbesc ori corijez statura.

Calea artei este calea Inimii. Între inima mea sau cea a lui Ștefan sau Brâncoveanu trebuie să se deștepte Iubirea, între cugetul lui Horea spânzurat pe roata istoriei trebuie să ardă bucuria certitudinii în veșnicia celui atins de dragostea patriei nemuritoare. ”

Ioan Alexandru, din „Iubirea de patrie”, 1978

Istoria neamului românesc este bătaia vie a sufletului meu. A conștiinței colective. Suntem fii ai Luminii; avem acces la o continuă devenire întru desăvârșire, atât cât îi este omului cu putință, pentru că înțelepții domnitori, din vremurile apuse, au chivernisit cu multă grijă, râvnă și sacrificiu – Dreapta Credință, Sfânta Tradiție și virtuțile unui spirit larg.

Cuvintele mă cheamă. În vistieriile inimii, s-au tăinuit prețioase mărgăritare. Caut să le aud. Să le transmit. Să le cânt. Cu alăuta și cu harpa ființei, cu roua simplității, cu inimă curată.

Doamne, Tată Ceresc, blând și drept în toate, adumbrește cu Sfânta voia Ta, aceste vorbe mici, ce vor a se aranja în propovăduirea modelului unui mare trăitor în Hristos și apărător al Bisericii Tale; Domn al Țării Românești: Neagoe Basarab. Voievodul muntean a condus provincia românească până la 15 septembrie 1521, fiind călăuzit în tinerețile sale de Sfântul Nifon și domnind cu chibzuință și înțelepciune timp de nouă ani. Canonizarea oficială i-a fost proclamată la 26 Octombrie 2008, în Catedrala patriarhală din București, cu zi de prăznuire la 26 Septembrie.

N. Iorga îl descrie așa „Domn cu atâta dor de frumusețe, cum nu mai avusesem altul înaintea lui.” Iar, B. P. Hașdeu ne lasă scris că, Învățăturile lui Neagoe Basarab către fiul său, Teodosie reprezintă un „monument de literatură, politică, filosofie și elocvență.” Opera plasează într-o scară de valori locul și menirea unui conducător de popoare. Evidențiază modul în care un domnitor ar trebuie să relaționeze din punct de vedere duhovnicesc, politic, social, interpersonal. Căutând să fac corelație cu prezentul, introduc și opinia academicianului Ioan-Aurel Pop, președintele Academiei Române, care subliniază următoarele idei: „S-a străduit să-şi ţină rangul european, dar şi rangul de domn al Ţării Româneşti, de domn uns al lui Dumnezeu pentru ţara şi pentru biserica sa şi pentru ca acestea două, zice el, să nu fie batjocură limbilor străine. Unii dintre liderii de azi ar putea să înveţe din Învăţăturile lui. Legătura pe care o facem între finalul domniei lui Neagoe Basarab și apariția scrisului în limba română, ne obligă să-i reevaluăm întreaga activitate culturală. Neagoe Basarab și-a slujit țara și Biserica într-o manieră exemplară”.

Dar, nu istorie își dorește sufletul meu să împărtășească… O chemare. În timpul lecturii: „Măria Sa, Neagoe Basarab. Însemnările Monahiei Platonida, Doamna Despina a Țării Românești”, s-a aprins o candelă, în ființa mea, veșnic arzătoare, întrezărită dincolo de cuvinte, dincolo de timp. Această carte este o invitație spre veșnicie, pas cu pas, călăuzită de amintirile doamnei Țării Românești,  „doamna și turtureaua mea, iubita pustietății”, cea care i-a cunoscut arhipelagurile suferințelor și roadele Duhului Sfânt, ce îl mișcau lăuntric.

Am simțit o apropiere firească, de spirit, cu învățăturile și cu felul în care domnitorul a ales să-și conducă neamul; să-și cultive talanții și să-i dăruiască poporului său. M-am simțit apartenentă la moștenirea pe care ne-a lăsat-o nouă, tuturor, fiii și fiicele acestui neam. 

Același sânge ne unește, ne cheamă și ne șoptește din adâncurile ființei și din înălțimea spiritului că noi suntem moștenitorii făcliei duhovnicești și a virtuților tari, trăite și transmise prin învățăturile lui Neagoe Basarab.Acest conținut ideatic și sufletesc al unei înțelepciuni demult uitate, nu este un ecou al istoriei, este un strigăt viu al prezentului. Atât de mult avem nevoie de modelul și moștenirea spirituală a unui conducător, care și-a ascultat sufletul, acolo unde sălășluiește darul Duhului Sfânt: „Bucură-te, podoabă aleasă din neamul Basarabilor.” Învățăturile domnitorului au devenit astăzi far îndepărtat, așezat pe stâncile istoriei. În așteptarea deschiderii minții și a simțurilor noastre.

Care este disponibilitatea omului contemporan să învețe și să se lase ghidat de înțelepciunea strămoșească a neamului său? Cum onorăm și cum decodificăm mesajele prețioase ale celor care s-au jertfit pe altarul credinței, culturii, țării? Cum se întâmplă să înțelegem că suntem fii ai prezentului, doar în măsură în care suntem și fii ai trecutului?

Neagoe Basarab a stăpânit peste oameni prin cultivarea virtuților proprii, prin rugăciune pentru supușii săi, prin ascultarea și cercetarea voii lui Dumnezeu.  A fost un învățător, care a condus neamul către lumina lui Hristos, dorind să redeștepte ceva din strălucirea Bizanțului. A iubit Biserica, fiind numit „ctitor mare a toată Sfetagora”.

„Bucură-te, că prin tine s-a binecuvântat neamul românesc”. Prin tine s-a umplut potirul sufletului meu de dorul după Dumnezeu: „Minunat este Dumnezeu întru sfinții Săi.”

Același sânge ne cheamă să cunoaștem tainele desăvârșirii. Același sânge ne cheamă la memoria demnității, a nobleții sufletești, a cugetului treaz. Puternic este cel smerit. Puterea lui vine de la Dumnezeu, Ziditorul firului de iarbă. Inima înfrântă și smerită Dumnezeu nu o va urgisi, zice împăratul și proorocul David.

Neagoe Basarab, portretul viu al lui, mă învață să fiu puternică prin smerenie, încredințare și rugăciune. Mă învață să-mi păzesc curăția dragostei: „Păziți ca pe o mare comoară curăția dragostei, care singură vă va învăța toate, căci iubirii nu-i trebuie lege”. Mă învață că „viața trebuie trăită la înălțimea gândului și voii lui Dumnezeu față de om.”

Același sânge, al domnitorului nostru, prin care istoria a unit și sângele meu și sângele tău și al întregului neam, ne cheamă pe calea virtuților, pe calea înțelepciunii, pe calea Împărăției. Este vocea inimii, murmurul izvorului tainic, esența datoriei noastre. Și, până la urmă, bucuria și răsplata noastră. Să ascultăm chemarea… Este un glas care ne strigă. Este dorul. Este firul trecutului, împletit cu firul viitorului, prin asumarea prezentului. Ce facem acum pentru mântuirea sufletelor noastre? Cum onorăm trecutul? Încredințăm viitorul voii Domnului?

Nu există strălucire mai mare decât tihna bucuriei. Simplitatea în Domnul. Iubirea asta care nu se teme de nimic. Am venit pe lume să ne bucurăm de frumusețea Creatorului, de Sfințenie, de moștenirile neamului, de Slava și de Cinstea pe care le putem închina, pe altarul vieții. De onoarea de a ne umple vasul de iubire, prin osanalele cântate blândeții Lui. Să ne veselim și să mulțumim pentru această mlădiță bineplăcută Domnului, prin care ne îmbogățim și ne luminăm. Căci acela este împărat și adevărat voievod, care s-a învrednicit, în primul rând, de comorile și binecuvântările cerești.

Dragi prieteni, vă sfătuiesc cu multă dragoste și încredere, lectura cărții: „Măria Sa, Neagoe Basarab”, altcătuită cu măiestrie și îngrijită de maicile de la Mănăstirea Diaconești și tipărită la Editura Bonifaciu, în 2018. De asemenea, recomand vizionarea filmului-documentar „Pe urmele Măriei Sale, Sfântul Voievod Neagoe Basarab”, realizat cu trudă și dăruire, timp de cinci ani, de către Cristian Ciorăneanu, doctorand în Teologie al Universității Babeș-Bolyai din Cluj-Napoca.

„Tânărul spune că a investit în film banii din bursele Erasmus și pe cei câștigați muncind ca bucătar și grădinar în Muntele Athos. Afișul filmului îi menționează pe cei care au sprijinit și încurajat filmul, printre care se numără Înaltpreasfințitul Părinte Andrei, Mitropolitul Clujului, Înaltpreasfințitul Părinte Calinic, Arhiepiscopul Argeșului, monahi, monahii și clerici, inclusiv Părintele Nicolae Tănase.” (conform basilica.ro)

 „Domnitor preaînţelept între căpeteniile neamului românesc, ctitor de lăcaşuri sfinte, prieten al Sfinţilor Părinţi, învăţător luminat de Duhul Sfânt şi mare iubitor de pace, Sfinte Neagoe Voievod, roagă-L pe Hristos Dumnezeu să mântuiască sufletele noastre!”

Să fim vrednici de măreția și bogăția trecutului nostru! Să ne apărăm valorile și să credem cu tărie că putem zidi destoinic prezentul. Cu pace și cu credință vie. Cu încredințare în izbânda finală. Sus să avem inimile, prieteni!