Studenția. Întredeschideri, lumini și cugetări

Iunie, 2021

La finele celui de-al doilea an de studii universitare, îndrăznesc să-mi înșirui reflecțiile cu privire la perioada de Studenție. Sper și cred ca acest text să invite la gândire și simțire. Să ne pună în contact cu întrebările: Ce ar fi bine să învățăm din această perioadă tranzitivă spre maturitate, dincolo de materiile predate la facultate? Când și cum tânărul își formează o viziune asupra viitorului traseu profesional? Ce ne oferă facultatea? Ce reușim să ne oferim nouă înșine? Ce se întâmplă atunci când studentul se împotmolește-n memorizarea teoriilor, reproducerea mecanică a informației, elaborarea vagă a conținuturilor, care este adesea puțin tratată în adâncime? Ce putem învăța de la profesorii noștri? Dincolo de produsele cu caracter educativ și informativ. Ce putem învăța din situațiile care ne trezesc revoltă și sentimente de nedreptate? În ce mod se îmbrățișează idealismul tineresc (sănătos) cu realitățile actuale?

Să începem prin cea mai simplă, dar foarte neceseră conștientizare. A fi stundent înseamnă a studia. A fi autodidact. A-ți antrena voința. A-ți asuma responsabilități pentru propriile achiziții profesionale. Apoi, mai înseamnă a ști să înveți. Iar, dacă înțelegi că nu știi, este nevoie să înveți din mers – să înveți a învăța. Motivul e simplu, așa cum îți clădești temeliile teoretice, (ce au o mare importanță, chiar dacă fiind student înclini să crezi că nu ai mare nevoie de ele) astfel îți va fi și întreaga cetate profesională. Ține de perseverența urmării unui ideal, a unei idei care te mișcă, a unui dar pe care-l zărești în depărtări, dar pe care încă nu ești pregătit să-l cuprinzi. Și asta faci la facultate. Înveți a-ți cerceta, descoperi, nuanța, cuprinde și iubi… Darul. Rostul tău.

În general, învățarea este un proces care necesită dedicație, sârguință, interes etc. Adică, observăm de la mal că munca studentului este deopotrivă cu cea a profesorului. Dacă nu există asumare pentru propria evoluție, toate se risipesc.

Cheia însă, este în a ști de ce înveți. Ce te mișcă cu adevărat? Spre ce tinzi? A fi în contact permanent cu motivația vie. Actualizată și convertită la parametrii prezenți.

Pe urmă, este vorba despre a-ți seta chibzuit prioritățile. Să-ți creezi și menții în rânduială deprinderile. Să-ți onorezi și menții sănătatea. Să înveți arta relaxării. Să cunoști ce este reconfortant pentru corpul tău fizic, dar și cel emoțional. Ce îți oferă putere, întărire, mângâiere, încredere. Ce te aduce înapoi în apele tale. Sau, poate Cine.

Să investești timpul liber în activități ziditoare, cu rost. Care, pe lângă dezvoltarea relațiilor interpersonale, oferă și apartenență, integrare, creștere intelectuală, culturală, spirituală. Aderarea și asocirea unor idealuri ale stundențimii, dar și ale ființei umane, în general. Anii de studenție antrenează disciplina unui program de angajare în construirea propriei vieți. Igienă ce ne va fi de mare folos, de acum înainte.

Există însă și partea inevitabilă, atunci când ne împotmolim în memorizare și reproducerea standartizată a informațiilor teoretice. Uneori, sau chiar adeseori, acestea ne obosesc căutările de rost și ne secătuiesc lăuntric. Încetul cu încetul, se ajunge la o tânjală, o amorțire și chiar o adormire a spiritului tânâr, care-și dorește manifestarea printr-o afirmare creatoare. Ce-i de făcut, în aceste împrejurări? Gândul îmi zice că, tocmai acest moment este prielnic spre o sforțare personală, spre descoperirea unor noi dimensiuni de personalitate. Spre înțelegere. Spre curajul de a acționa. A face, chiar dacă ai temeri. A-ți valida singur dibuirile despre cine ești sau despre cine năzuiești să fii.

Profesorii universitari … Unii au știut să-și folosească darul predării. Au știut ce înseamnă apropierea de studenți, de preocupările și de zbuciumurile lor. Au știut ce înseamnă valoarea propriului model. Dincolo de transmiterea cunoștințelor. Alții, cu siguranță au știut și ei, doar că au decis să găsească și să răspundă prin alte căi nevoii de a contribui la formarea specialiștilor. Fiecare profesor este o lecție despre drumul devenirii. Iar, fiecare student, neapărat însușește, măcar, câteva teme pentru acasă.

Stau cu ochii larg deschiși în fața acestui timp – a studia, a fi student. Îmi doresc să am suficient discernământ și chibzuință, pentru a putea descrie mai nuanțat, la finalizarea studiilor, ce înseamnă trecerea prin Universitatea românească, și anume prin Facultatea de Psihologie și Științe ale Educației, UAIC Iași. Și, despre provocarea de a fi student online. Dar mai mult decât atât, m-aș bucura să răspund la această simplă întrebare: Ce și cum pot să ofer, în mod practic, oamenilor?; sunt mai aproape de o conturare a rosturilor profesionale?

Vedeți și voi, nimic nou sub soare. Doar reflecțiile unui student, care a recapitulat lecțiile știute dintotdeauna.

Cu asumarea celor scrise,    
Cu stimă față de profesori, 
Cu recunoștință pentru ceea ce mi-a fost oferit,

Cu nădejdea că putem îmbunătăți împreună mediul academic,
o studentă care-și caută rosturile.

fotografie copertă Still Life with an open Book and Spectacles by William T. Howell Allchin (English, 1844-1883)

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

WordPress.com.

SUS ↑

%d blogeri au apreciat: