Mă tot gândeam ce să-ți scriu, cum să-ți scriu, despre ce să-ți povestesc, pentru ce să-ți mulțumesc. Cuvintele zbuciumate și entuziaste nu se puteau liniști pe foaie. Oare, de ce ? Prea multe trăiri ? O adolescență trăită împreună ? Oameni dragi pe care mi i-ai dăruit și pe care îi am alături ? Schimbările și transformările prin care am trecut împreună? Nu știu.
Hai, o să-ți spun simplu. Pentru că – te iubesc. Da. Chiar am emoții să-ți scriu scrisoarea asta.
Să le luăm pe rând :
Mentorii, care mi-au observat scânteia din ochi și au început să investească într-o personalitate în devenire. Mi-au oferit spațiul să învăț din propriile greșeli și să-mi dezvolt o multitudine de abilități.
D-na Corina, a dat viață și suflu autentic Centrului. A fost omul-pod pentru zeci de tineri, printre care și eu. A fost și este. Ce mai noroc.
Îmi reamintesc cât de inspirată și motivată mă simțeam după fiecare dialog, după fiecare activitate. Mă bucur enorm, Centrule, că mi-ai dăruit un mentor, o prietenă, un spirit analitic și critic de o claritate și pronfuzime aparte, un camarad de încredere pentru întreaga viață. Vedeți aici ce zice și orheianca noastră.
Prima implicare a fost în Consiliul Raional Orhei. Silvia a avut multă răbdare și iscusință cu o consilieră care încă nu se regăsea, și care 😀 uneori nu venea la ședințele de sâmbătă. Dar, greutatea și valoarea lecțiilor pe care le-am primit de la CRTO a fost utilă, importantă și la timpul potrivit. Această experiență, în primul rând, m-a învățat să mă fac auzită, să-mi argumentez opiniile, să fiu un pic mai organizată, să gândesc mai structurat. Silvia, mulțumesc pentru măiestria ta.
Apoi, a urmat implicarea într-un program de asistență pentru elevii din mediu rural, lansat de CRTO, Reflecție.or. Rodica a fost cea care ne-a oferit suport și a asigurat buna desfășurare a activităților. În această perioadă am căpătat mai multă încredere și mă tot vizita ideea că vreau mai mult.
Și, mai mult a însemnat un program de abilitare pentru tineri Ferestre spre TINEri, la care am lucrat împreună cu d-na Tatiana. Pot să spun că anume acest proiect m-a ancorat și m-a îndrăgostit de tine, Centrule. Atât de mult, că acest proiect s-a desfășurat în 3 ediții.
După asta, s-a întâmplat marea surpriză, când eram la răscruce dintre niște decizii importante pentru viitorul meu. Cu creditul de încredere, oferit de dna Corina, și mai apoi de dna Liliana, am început să lucrez, să fiu printre angajații tăi, Centrule drag.
Dna Liliana mi-a fost alături în aceste începuturi cu provocări, cu bucurii, cu încercări, cu greșeli, cu lecții, cu tot felul de trăiri. Magia a fost în libertatea să fac ceea ce cred de cuviință, ceea ce simt că e mai bine pentru tineri. Educație de la egal la egal, dar un pic altfel. Vă mulțumesc pentru înțelepciune și prietenie.
Dar, CEL MAI MARE motiv pentru care te iubesc – mi-ai adus și m-ai unit cu acești tineri, Tinerii Ambasadori pentru Pace. Am crescut împreună timp de un an, ne-am cunoscut, am învățat, am trecut prin diverse procese, am creat această echipă, Împreună. Eu știu că voi nu sunteți o simplă echipă. Voi, în primul rând (o să fiu egoistă chiar ) sunteți o parte din mine, pentru că ne-am format și ne-am transformat împreună. Conexiunea asta trece prin timp și prin toate, pentru că ne unește pacea și căldura, amintirile și timpul calitativ petrecut împreună. Sunt așa bucuroasă, liniștită, mândră că faceți în continuare lucruri frumoase și îndrăznețe. Și, cel mai important, că sunteți o echipă, oameni care se susțin și se descoperă constant. Despre ei nu-ți mai spun nimic, că știi și singur. Așa-i ?
În acest mare puzzle, ți-am lăsăt și eu o bucățică din energie, din iubire, din putere personală. Sunt sigură că ai prins-o.
Mi-aș fi dorit să-ți dau mai mult, să-mi învăț lecțiile mai repede, să-ți simt ritmul și pasul un pic mai devreme. Dar, tu ai decis că anume acest traseu a fost potrivit pentru mine. Și așa a fost.
Îți doresc – Oameni potriviți la locul potrivit, care să se regăsească în misiunea ta autentică de a valorifica TINErii. Îți doresc cât mai multe zâmbete și îmbrățisări, oameni și căldură. Îți doresc să-ți întărești coloana vertebrală cu fiecare experiență, cu fiecare lecție, cu fiecare tânăr. Îți doresc să menții această energie colorată. Știu că nu-i simplu.
Într-o toamnă te-am găsit și într-o toamnă te las. Te las să crești și alți copiii. Și, poate, o să mă uit cu coada ochiului … să văd că ești bine, să-mi reconfirm că ți-am dat și eu ceva în schimb, să mă bucur de noile tale realizări, descoperiri, regăsiri, activități, proiecte, nebunii.
Ce bine că mi te-ai întâmplat. Te las cu pace și cu recunoștință. Ai fost și rămâi a fi – un mare dar în viața mea. O să mă reîntorc. Promit.
Cu dragoste,
o tânără.
Aurelia Obreja 