Oameni

Sunt oameni – vânt. Ei trec prin viața ta și îți suflă peste tristețile reci de toamnă. Apoi te învață cum să te bucuri de frunzele căzute.

Sunt oameni – răsărit. Energia le este ca roua dimineții. Cu ei te simți ușor și proaspăt.

Sunt oameni – asfințit. Ei nu te întreabă nimic. De obicei tac și ascultă. Te iau de mână și îți cuprind sufletul. Așa, fără cuvinte.

Sunt oameni – fântână. Oameni cu ape adânci. Acolo se reflectă ochii lor și ai tăi. Te văd, ești aici, îți spune omul – fântână. Tevăd, tevăd, tevăd. Apoi, începi și tu să te vezi mai bine.

Sunt oameni – păsări. Oameni cu orizonturi largi. De la care e frumos să înveți zborul.

Sunt oameni – pod. Ei construiesc aceste punți de trecere, chiar din inimile lor. Și tu poți merge mai departe.

De la toți acești oameni învăț. Până azi, am înțeles că oricum nu te-ai învârti, tot la dragoste ajungi. Dragoste pentru tine și pentru aproapele tău.

Cu inimă caldă. Cu recunoștință și cu flori de primăvară pentru ei. Mulțumesc.

A fi nu este doar un verb. A fi este o lecție.