Elena Rudoi, fata cu metafore în buzunar

Lena, cum se numește ceea ce faci ?

Eu fac coaching personal și de grup. Zilele trecute o prietenă îmi spunea că aș putea să mă numesc mediator emoțional, sau ghid emoțional. Mi-a placut cuvântul ”ghid”.

Cum ai descoperit această pasiune de a lucra cu oamenii ?

Idee nu am. Mai tot timpul am fost în acest domeniu. Am fost inspirată de oameni care lucrau cu oamenii. Iar recent am înțeles că pasiunea mea de fapt nu este atât focusată pe oameni, cât pe procesul de creare a unor condiții care să încurajeze explorarea și autocunoașterea. Și iată anume această parte mă face să fiu tare inspirată și fericită.

Cum funcționează cardurile metaforice ?

Tare interesant, aș spune. 😀 Rolul cardurilor este să conecteze clientul cu inconștientul său. Deci, atunci când o persoană povestește ce vede în carduri este de fapt răspunsul care vine din interior, din inconștient (și apare doar informația care inconștientul știe că este ok să fie accesată în acest moment din viața persoanei). De multe ori suntem învățați să avem aproape că pregătite răspunsurile și soluțiile ”corecte” sau ”potrivite” la nivel social, dar care nu neapărat sunt și ale noastre. Aceste carduri sunt de fiecare dată despre prezent – ”cum te simți acum”, ”ce înseamnă asta pentru tine”,” ce soluții vezi acum”, ”ce resurse ai și le poți accesa”? Metaforele sunt nu doar în carduri, ele pot fi găsite peste tot în jurul nostru – poveștile, oamenii, natura, arta. Odată ce învățăm să le înțelegem apare multă claritate și sens în tot ce se întâmplă în jur nostru.

Cum funcționează life-coaching-ul?

Life-coaching-ul pornește de la ideea că fiecare persoană are toate resursele interioare pentru a găsi soluții la întrebările sale. Deci un life-coach poate ghida prin întrebări sau alte tehnici și metode de lucru, după cum este necesar în timpul sesiunii.  Acesta este un proces creativ și nu neapărat logic, pentru că de multe ori se lucrează cu inconștientul, iar inconștientul este fantastic de flexibil, creativ şi metaforic. El are un alt limbaj decât cel din lumea noastră rațională. De asemenea un life-coach nu va da sfaturi și nu va face interpretări despre comportamentul clientului- este corect sau greșit, e bine sau rău, alb sau negru. Pur și simplu este. Iar când știi ”ce este” sau ”unde ești” atunci drumul devine clar și senin (poftim încă o metaforă).

Ce faci când te pierzi pe tine?

Pentru început umblu pierdută prin cap vreo câteva ore, sau zile, apoi îmi dau seama că sunt pierdută, și caut soluții. De cele mai multe ori îmi revin când îmi petrec timpul în natură, iar dacă singură nu-mi reușește atunci merg la Irina – life-coach-ul meu, mentor, psiholog și una dintre profesorii mei. Înainte de a-i vorbi plâng tot ce-i de plâns, râd tot ce-i de râs, și apoi povestesc. Așa mă găsesc. Printre muci și râsete despre cât de interesată e mintea omului și ce poate face ea cu noi atunci când îi permitem să preia controlul asupra noastră.

De unde sau de la cine îți iai inspirația și energia ?

Inspirația am învățat să o iau de la oamenii din jur. Aveam obiceiul să mă compar cu multă lume și mi-am dat seama că asta îmi lua din energie. Apoi s-a întâmplat un click – mi-am dat seama că exact acești oameni pot fi o inspirație pentru mine. Pot copia de la ei ceea ce-mi place, îi pot ruga să mă învețe ceea ce fac ei, și cel mai bine – putem crea împreună. Energia o găsesc în odihnă și grija pentru mine, timpul petrecut singură, sau în natură.

Ce înseamnă fericirea pentru tine ?

Cred că atunci când e așa de multă pace în suflet încât nici nu vrei să explici cum e asta pentru că nu prea ai ce spune. Se întâmplă să am și așa stări.

Dacă ai avea vreo putere magică, ce ai alege și de ce ?

Azi aș alege să mă pot dizolva în elementele din natură. Dacă aș înțelege ce simte apa, vântul, o floare, un copac, un gândac, atunci aș s-ar putea să înțeleg cum să-mi păstrez pacea în suflet pentru tot timpul.

Dacă ai putea invita la cină pe cineva (în viață sau nu) pe cine ai alege și de ce?

Pe toți oamenii din neamul meu care au fost aici înaintea mea. Să le ascult poveștile. Se zice că ei au tare multe resurse pentru noi. Sunt lucruri pe care le cunosc la nivel teoretic și altele pe care le trăiesc. Ceea ce ține de legătura cu strămoșii mei – sunt pe la mijloc. Mă gândesc că așa o cină sau mai multe mi-ar da multe răspunsuri.  

Care a fost cea mai mare decizie pe care a trebuit s-o iei ?

Cea de a pleca în SUA și Mexic. După asta viața a devenit cumva mai intensă, cu mai multă transformare.

Cine ești tu în 2 fraze ?

Hai în două cuvinte? Sunt Lena.

Este ceva ce ai fi vrut să înțelegi mai devreme în viață?

Ar fi vreo câteva lucruri – că atitudinea mea față de mine le spune și celorlalți oameni ce atitudine să aibă față de mine, că eu pot, că eu știu, că eu nu știu și e ok să nu știu, că eu sunt taman așa cum trebuie să fiu. Dar probabil dacă aș fi știut asta mai devreme nu ar fi fost ”jocul” așa de interesant. Deci e tare bine așa cum este și cum a fost.

Dacă ar fi să faci o comparație dintre Lena la 20 de ani și Lena de acum, ce ar fi de spus ?

Nu mă țin minte. Mi se pare că asta a fost cu tare mult timp în urmă. Probabil Lena la 20 de ani a fost diferită decât mine acum, dar nu știu cum să le compar, parcă-s 2 părți dintr-un întreg mai mare şi nu pot fi comparate. Poate se completează.

Îți amintești o istorie, o poveste de când erai copil, din care ai învățat ceva valoros pentru restul vieții?

Este una care mi-a venit recent în amintire, despre mine și impactul pe care-l pot avea. Eram la țară, aveam vreo 5 ani. Mi-am pus în ogradă niște cratițe cu fundul în sus, și băteam în ele cu un băț, ca la tobe. Creșteam treptat sunetul – să testez reacția mamei. Ea nu mi-a spus nimic. Până am început să bat așa de tare încât nu-mi venea să cred EU pot face așa sunete, eu așa de mică pot face să audă tot satul sunetul tobelor mele. Aveam senzația că am devenit acel sunet care se împrăștie peste tot. Probabil așa-i cu orice lucru pe care îl faci cu pasiune – devii acel lucru.

Care este cea mai mare putere a unui om ?

Cred că să-și cunoască misiunea sa.

Cum vedem frumusețea din alți oameni ?

Atunci când vedem frumusețea din noi. Și atunci când înțelegem că frumusețea din jur și din alți oameni este un dar pentru noi. De exemplu – când vedem o floare putem trăi această frumusețe, când este vorba despre un om apare riscul de a ne compara, și atunci uităm să ne bucurăm că ne este dat să trăim și această frumusețe. Când învățăm că și floarea, și omul au același frumos pentru noi, atunci suntem deschiși spre a vedea frumosul de peste tot.

De ce au nevoie oamenii cu adevărat ?

Să-și cunoască sensul, locul lor din care pot să-ți urmeze misiunea. Asta pot spune după câte am adunat până azi. 🙂