Bucuria de a înțelege că totul are sens

 am lăsat în palma vântului 
toată tristețea despre care 
nu-ți pot spune în cuvinte
 
am lăsat în ochii cerului
tot albastrul pe care 
nu-l pot vedea încă
 
am lăsat la margine de pădure
 florile pe care nu le-am putut înflori 

am lăsat într-un biet ceas
frica de a pierde timpul  

am lăsat într-un ulcior
apa care nu-mi poate alina setea 

am lăsat în voia lui Dumnezeu 
certitudinea că totul are sens 
și cum să nu mă bucur?

apropo, au înflorit ghioceii ?