Hai să-ți citesc scrisori Cu margini de lumină, Dragoste epistolară Dintre mine și viață. Unde ambele ne scriem Despre ceva: Că timpul e o invenție A oamenilor grăbiți, Care au uitat Să trăiască. Că dincolo de cuvinte Nu e nimic altceva, Decât inima mea Care vrea să fie verb. Că roua dimineții Sunt lacrimile Pe care nu le-am putut Plânge. Că metaforele Sunt doar niște fulgi Care se topesc în Trei secunde. Că lumina Merge la braț Cu întunericul Iar, uneori Dansează împreună. Că florile mereu înfloresc Atunci când eu nu văd Oare unde mă uit?
Aurelia Obreja 