Cerul rămas în inimile noastre

Doamne, doar Tu cunoști suspinele adânci ale inimii mele. Nu le mai deslușesc, nu le aud, nu le pot îmbrățisa precum un tată își îmbrățisează fiul rătăcit. Bine ai revenit acasă, iubita mea fiică. În casa inimii tale. Aici o să găsești raiul după care plângi. Aici o să fii întreagă și nu te vei... Citește în continuare →

Doamne, fă din suferinţă…

„Doamne, fă din suferinţă Pod de aur, pod înalt. (...) Din lovirile nedrepte Faguri facă-se şi vin. Din îngfrângeri, scări şi trepte, Din căderi, urcuş alpin. (...) Fă din fiecare rană O cădelniţă spre cer. Şi din fiece dezastru Şi crepuscul stins în piept, Doamne, fă lăstun albastru Şi fă zâmbet înţelept.” R. Gyr Ale... Citește în continuare →

Colinde, edificări, modele

„Leru-i ler, leru-i ler și iar leru-i lerDoamne-n noaptea asta m-am gândit să-ți cerSă trimiți un înger tânăr și frumos,Cu fum de tămâie și de chiparosSă-mi sfințească, Doamne, temnița săracăȘi s-o scoată bunul, de sub promoroacă.Și să mai aducă, Doamne, pentru noi,Pentru osândiții flămânziți și goi.” „Membrii Ligii Studenților (LS IAȘI) nu au plecat în... Citește în continuare →

Întrezăriri prin lumina noului stil moral promovat de sociologul român Ernest Bernea

Întrebările ne dezbracă de certitudinile personale și ne invită să gândim. Există întrebări ale căror răspunsuri se lasă deslușite odată cu trecerea timpului și cu desfășurarea anumitor evenimente. Există răspunsuri, care se lasă găsite după o suficientă trudă intelectuală. Altele, care se deschid doar cu prețul unei dedicări necontenite. Dar, mai există și întrebări ale... Citește în continuare →

Rugă pentru România de la un ostaș tânăr

Text scris în cadrul Concursului de Creație Literară Serbare Putna 150 „Să treci desculț dimineața Prin iarba verde de-acasă Cu lanțul de rouă la glezne – Iată ce este Patria!”   (G. Vieru) În zorii zilei, iată, voi pregeta a-ți scrie. Nu pentru că mi-e uscat condeiul, ci simțirea seacă-mi e. Voi dălțui-n cuvânt, până când... Citește în continuare →

La pas prin Copoul primăvăratic

Reînnoirea poate fi obervată în orice pădure, câmpie, parc, curte. Iar, uneori, chiar și în inima omului. Primăvara ne invită la freschețea spiritului. La mirare. La prospețime. Asumarea acestei reveniri, uneori, ne costă prea mult... Timp. Vă invit la o plimbare prin verdele și prin mirarea Copoului, care ne împărtășește bucuria lui A fi. Bucuria... Citește în continuare →

Emilian-Galaicu Păun. Cărți de luat BAC-ul.

Emilian Galaicu-Păun - poet, prozator, eseist, traducător, editor român din Basarabia și editor-șef al editurii Cartier din Chișinău (n. 22 iunie, 1964). O personalitate complexă și discretă, deopotrivă. Se plimbă în ritmuri perseverente prin lumea literaturii, întrebător și cugetător la cele înalte. Or, în această cunoaștere nu se ivește existența unei stații terminus. Plinătatea se... Citește în continuare →

Lasă primăverile să fie.

Te rog, lasă primăverile să fie. Ele știu să ne mângâie. Să ne renască. Să ne mire. Să ne iubească. Doar lasă-le să fie. Observă. Te rog deschide ochii și vezi. Ascultă frumosul ce cântă. Ascultă liniștile izvorâte din firul de iarbă, din flori și din copaci. Din cer și din pământ. Din cântul îndrăzneț... Citește în continuare →

Despre muguri și oameni

Desculț, cu tălpile albe și cu ochi de albăstrele neivite, a început să-și țese rochia. Grăbită, dar și fără pic de grabă în același timp. Determinată, frumoasă, verde. Lacrimile-i sunt încă reci și rouă se lasă îngândurată pe firele subțiri. Îngheață, dezgheață, îngheață, dezgheață. Dar, iarba aceasta a noastră nu se supără nicicând. S-a înfipt... Citește în continuare →

Uși, chei și flori uscate

Ușa asta mă doare. Încrețită ca un om bătrân, care n-a înțeles nimic despre viață. După ușă, nimeni nu știe ce se află. Doar vânturile reci au mai vizitat casa aceasta. Vânturile și gândurile. Lacăt, lacăt, lacăt. Oare, cheia am pierdut-o prin câmpii, pe dealuri, prin băltoace, prin cerurile mele mici și mari, în care... Citește în continuare →

Site web construit cu WordPress.com.

SUS ↑