Țăranul Grăiește este un proiect-misiune realizat de Casian Dîmb, cel care păstrează cu dragoste vatra strămoșească și promovează valorile tradiționale. Aici găsiți rodul muncii: https://www.youtube.com/@taranulgraieste L-am rugat, cunoscând profunzimile pe care le sondează, să-mi răspundă la câteva întrebări despre sufletul satului pe care-l simte viu în inima lui; pentru a împărtăși mai departe sămânța nădejdii… Citește în continuare De vorbă cu Țăranul Grăiește. Ne-am face bine peste noapte dacă ne-am întoarce la rădăcini.
Trenul amintirilor. Întâlnirea cu absolvenții 2023. Liceul Teoretic „Ion Luca Caragiale”, Orhei
cuvânt rostit la 4 februarie 2023 Literele se uită cu mirare la dorul ce se perindă, cu fermitate, prin încercările de a forma cuvinte, propoziții, fraze, recunoștințe, iubiri. Dorul…el a venit să ne spună ceva. Din dorința de a spune multe, rog verbul să fie simplu, clar și cuminte. Îmbrăcat în veșmintele sincerității. Mă întorc… Citește în continuare Trenul amintirilor. Întâlnirea cu absolvenții 2023. Liceul Teoretic „Ion Luca Caragiale”, Orhei
Câtă poezie a mai rămas în lume? III
„A murit Enghidu, prietenul meu, care ucise cu mine lei.” Epopeea lui Ghilgameș Căderea din răspuns îmi spune că pe drumul cunoașterii există și durere. Conștiința durerii. Dacă o poți îndura, este prevestitoare de mai largi orizonturi. Durerea de a nu fi suficient de curat lăuntric pentru a te uita prin transparența cuvintelor și a… Citește în continuare Câtă poezie a mai rămas în lume? III
Câtă poezie a mai rămas în lume? II
„Întâiul gând ți se cuvine ție, Putere creatoare, Tu care faci din patimi poezie, Cum zămislești din mlaștini stătătoare O candelă de nufăr argintie Din care-și urcă flăcările line Feștilele de galbene stamine.” Nichifor Crainic Părintele Luminii, dăruiește acestor cuvinte firescul prin care să fie. Cu marea blândețe a Ta, fă-le cuminți, curate și încrezătoare… Citește în continuare Câtă poezie a mai rămas în lume? II
Câtă poezie a mai rămas în lume? I
„Toate cer intrare-n lume, Cer veșmintele vorbirii.” — M. Eminescu Logosul adie tainic. Atâta frumusețe n-am auzit niciodată. Un vers de aur se roagă adânc și tăcut în vistieria ființei mele. Atâta dor n-am simțit niciodată. M-am întâlnit cu toți poeții lumii într-o slovă de foc. Și ardem a căutare de rosturi, lumini și virtuți.… Citește în continuare Câtă poezie a mai rămas în lume? I
Măria Sa, Neagoe Basarab. Demnitate și identitate românească
„Putem spune spune că avem o moștenire de aur numai în măsura în care eu însumi, ca om al prezentului, sunt atins de râvna desăvârșită, a bucuriei creatoare similară cu cea care i-a animat pe ei. Trebuie să fiu pe măsura trecutului. Ștefan cel Mare, Constantin Brâncoveanu, Matei Basarab, sau Mihai Viteazu, Neagoe Basarab sau… Citește în continuare Măria Sa, Neagoe Basarab. Demnitate și identitate românească
Cuvintele ființei și timpul fără de timp
Sunt mică în fața cuvintelor și în fața iubirii. Cuvântul curat este iubirea învelită în litere. Scriitorii sunt oameni care au puterea să intre în intimitatea slovei, să se transforme odată cu ea. Să deschidă ușa lăuntrică a cercetării și a dăruirii. Orice înșiruire de cuvinte se poate organiza în ritmuri armonioase, doar prin iubire.… Citește în continuare Cuvintele ființei și timpul fără de timp
Cea mai simplă poveste din lume
A fost odată ca niciodată o fată care căuta iubirea. Ea știa numaidecât că iubirea trebuie să fie adevărată și mare. Întreagă. Dreaptă. Nobilă. Neclintită. Fata noastră și-a câțărat acest sentiment înalt într-un turn, și l-a închis acolo. Apoi, l-a încuiat, cu o cheie strălucitoare și unică. Dragosteanucadeniciodată, dragosteanucadeniciodată, dragosteanucadeniciodată. Își repeta continuu. Imnul dragostei… Citește în continuare Cea mai simplă poveste din lume
Cerul rămas în inimile noastre
Doamne, doar Tu cunoști suspinele adânci ale inimii mele. Nu le mai deslușesc, nu le aud, nu le pot îmbrățisa precum un tată își îmbrățisează fiul rătăcit. Bine ai revenit acasă, iubita mea fiică. În casa inimii tale. Aici o să găsești raiul după care plângi. Aici o să fii întreagă și nu te vei… Citește în continuare Cerul rămas în inimile noastre
Liniștea ne va ghida
„Silabele mi se strâng în piept Străine, fără să mă-ntrebe, Neiertătoare și superbe, Nu mă mai mir. Ascult, aștept.” Ana Blandiana Liniștea este acea foaie albă din noi, care așteaptă a fi scrisă, însă se mulțumește, în mod special, cu albul. Uneori, simțim că poemul tăcerii este cel mai odihnitor, sincer, proaspăt. Simțim că, alte… Citește în continuare Liniștea ne va ghida
Doamne, fă din suferinţă…
„Doamne, fă din suferinţă Pod de aur, pod înalt. (...) Din lovirile nedrepte Faguri facă-se şi vin. Din îngfrângeri, scări şi trepte, Din căderi, urcuş alpin. (...) Fă din fiecare rană O cădelniţă spre cer. Şi din fiece dezastru Şi crepuscul stins în piept, Doamne, fă lăstun albastru Şi fă zâmbet înţelept.” R. Gyr Ale… Citește în continuare Doamne, fă din suferinţă…
Colinde, edificări, modele
„Leru-i ler, leru-i ler și iar leru-i lerDoamne-n noaptea asta m-am gândit să-ți cerSă trimiți un înger tânăr și frumos,Cu fum de tămâie și de chiparosSă-mi sfințească, Doamne, temnița săracăȘi s-o scoată bunul, de sub promoroacă.Și să mai aducă, Doamne, pentru noi,Pentru osândiții flămânziți și goi.” „Membrii Ligii Studenților (LS IAȘI) nu au plecat în… Citește în continuare Colinde, edificări, modele
Aurelia Obreja 